Copilul rupt din Soare

  • 06/06/2022

Cam de mult n-am mai început așa:

A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi, nici n-aș avea ce povesti. A fost odată un copil cuminte, frumos și luminos, parcă rupt din Soare.

Oamenii din satul lui chiar credeau că de acolo a picat. Pentru că nu știa nimeni de unde a apărut, cine-i sunt părinții sau unde locuiește. Singura certitudine era că prezența lui aducea întotdeauna lumină și căldură, exact ca o rază fierbinte de soare.

Dar uneori tare-i încurca să-l aibă prin apropiere!

Ca să vă dați seama cât de serioasă se prezenta situația, trebuie să vă spun că într-o primăvară, copilul din povestea mea a ieșit la plimbare pe câmpia din apropiere. Și din cauza căldurii sale tot grâul plantat de săteni s-a copt brusc, de nu știau bieții oameni cum să organizeze culesul pe când încă mai aveau altele de plantat.

Iar la școală colegii îl ocoleau pentru că se întâmpla uneori să fie orbiți de lumina colegului lor. Unii povesteau chiar că au prezentat ușoare înroșiri ale pielii după scurte conversații avute prin pauze.

Ce să vă mai spun? Chiar și animelele din gospodării se uluiau și nu mai știau ce au de făcut: găinile uitau să clocească din cauza căldurii, vacile întârziau să se întoarcă de la păscut, pisicile nu mai vânau șoareci, stând mereu cu burta în sus de toropeală.

Copilul era cu adevărat minunat, ca toți cei de vârsta lui. Dar viața micii comunități se dovedea dată serios  peste cap din cauza schimbărilor climatice pe care le aducea cu el.

Și presupun că știți ce fac oamenii mari când dau de belele: un comitet de criză! Care a stat, a analizat, a dezbătut și a decis că micuțul rupt din soare trebuie degrabă îndepărtat. Până când lucrurile nu devin catastrofale!

Dar cum să scapi de un copil și așa chinuit de soartă? Căpeteniile luminate au stabilit să-l captureze târziu în noapte și să-l ducă undeva departe, de unde să nu se mai poată întoarce.

Le-a fost imposibil să găsească printre ei un cetățean capabil să răpească un copil și să-l ducă spre o posibilă pieire. Mai ales unul atât de cuminte, frumos și luminos!

Așa că sătenii noștri au tocmit pe cineva dintr-o localitate apropiată să le ducă la bun sfârșit planul. Omul acesta nu avea copii de hrănit, dar nici nu-i mergea prea bine cu agricultura din cauză că toate terenurile îi stăteau la umbra unui deal. Muncea din greu și tot nu găsea ce pune pe masă, având astfel mare nevoie de bani.

N-a știut câți galbeni să le ceară, temându-se că nu-și poate duce la capăt fapta. Dar, așa cum a promis, într-o noapte senină și liniștită, omul a venit, a luat copilul, l-a pus ușor într-o căruță și a pornit la drum, nici el nu știa încotro! Ajunși în dreptul casei sale a făcut un popas ca să-și pună ordine în planuri și ceva provizii în desagă.

Dar în puținele minute scurse a observat cum pământul lui muncit intens, dar pururea neroditor, a început să înverzească datorită luminii și căldurii aduse de copilul rupt din Soare.

Văzând pruncul nevinovat și aducător de belșug dormind liniștit, săteanul a decis să-l păstreze și să-l crească exact ca pe copilul său. L-a hrănit, l-a îmbrăcat, ba chiar l-a înscris la școala de pe deal, unde era răcoare mai tot timpul, așa că toți apreciau nesperata căldură primită.

Și după cum se întâmplă uneori în viață, iată că blestemul unora a devenit binecuvântarea altora! Ba chiar se aude că cei care l-au alungat din sat se roagă fac acum un comitet care să convingă copilul rupt din Soare să-i viziteze câteodată, realizând că în lipsa lui roadele nu mai sunt așa de bogate precum le știau.

Iar eu am încălecat pe știuta șa și v-am spus povestea așa.

V-a plăcut povestea mea?