Am ascultat cu mare încredere îndemnurile universale de a gândi pozitiv, aşa că de ceva timp încoace văd numai partea plina a paharului.
Vă dau şi câteva exemple, inspiraţionale, poate pozitivismul ăsta devine boală contagioasă şi uite aşa scade consumul de ciocolată şi pantofi. Fiind dovedit stiinţific că unde-i nu-i cu supărare, conţinutul portofelulului rezistă mai mult.
Aşadar:
Exemplul 1: Imunitatea mea trece printr-o criză adolescentină, făcându-mi tot soiul de şicane. Totul a culminat cu şocul unei dimineţi în care m-am trezit cu buza de sus mai dihai ca a unui luptator profesionist de K1 la final de meci. Nu-i vorbă, m-ar fi încântat noul volum obţinut gratis şi peste noapte, dacă nu venea la pachet cu o durere infernală.
Dar există şi o parte bună. Nu pot trăi fără un ruj extrem de hidratant. Adică nu pot vorbi, mânca şi dormi de durere. Deci cine doarme rujată? JE! MOI! Chiar eu! Şi nu doar că dorm, partea frumoasă e când mă trezesc şi dau cu ochii de mine în oglindă.
Exemplul 2: Mă lasa memoria teribil. Uit detalii, uit chestii esenţiale, uit ce promit şi, din fericire pentru toată lumea, uit ceea ce îmi promit alţii mie.
Ce poate fi pozitiv în asta? Zilnic câte ceva. Aveţi idee câte haine noi, proiecte noi, promisiuni noi descopăr în fiecare zi? Fix ca-n bancul acela incorect politic, care ne spunea ca partea bună în a avea Alzheimer este că ai zilnic mulţi prieteni noi. Eu am mult mai mult de atât!
Exemplul 3: Nu-mi găsesc blugi. Aveam două perechi favorite, una s-a rupt teribil de tare, dar tot o mai port prin parc oricât de hărtănită ar fi, cealaltă a suportat nişte desene abstracte cu o carioca imposibil de spălat. Aparent nu s-au inventat încă nădragii albaştri pentru mine în acest sezon. Sau se ambiţionează magazinele de pe la noi să-i păstreze în stoc pe cei cu talia mai joasă de nivelul mării, când deja revistele de modă ne anunţă că a ajuns pe la deal.
A fost oribil să probez, aproape că-mi sângerau ochii când mă vedeam în oglindă. Sufletul era fâşii, iar raţiunea îmi amintea că dacă scădeam bugetul de mâncare (mai ales desert), mi-aş fi permis cu siguranţă o excursie la Milano pentru a-mi împrospăta garderoba.
Deci n-am pantaloni. Dar ce minunat! Toate rochiile descoperite în exemplul 2 mă flatează teribil. Blugi poate purta oricine. Dar o rochie înflorată într-o zi ploiasă de primăvară nu-i chiar pentru fiecare.
Mă opresc aici până nu încep să plâng. Şi ce ochi frumoşi aş face…