Timp de două luni viața mea (și a multora probabil) a avut următorul raport de activitate:
1. Spălat și dezinfectat mâinile. Obsesiv.
2. Gătit intensiv. De toate pentru toți, inclusiv prăjituri.
3. Comandat online compulsiv. Astfel avem nu una, ci două imprimante, dulapul meu de creme minune s-a umplut iar, iar cel de haine deja a fost suplimentat cu un taburet lângă.
3. Netfix seară de seară. N-am mai văzut atâtea filme din adolescență.
4. Luptat cotidian cu Covidul din capul nostru. Este imposibil ca auzind atâtea avertismente despre simptome și modul de transmitere să nu înceapă ipohondria să susure prin cap: “ai făcut boala!”, chiar și atunci când 25 de zile consecutive nu ai părăsit incinta.
5. Pendulat bipolar printre stări. De la frică exagerată, la durere în papuci de ce se întâmplă cu Coronabestia.
6. Visat mult, prost, obositor. Or fi și din cauza punctului 3, că uneori se cam leagă de subiectele filmelor văzute.
7. Zoom, Meet, exces de Social Media.
8. Curățenie, reorganizări, spălat vase ca la cantină, spălat rufe mai abitir ca în zilele în care circulăm liber.
9. Multe activități de familie. Am făcut curat cu cel mare, scovergi cu soțul, copilul mic a avut și el ceva inițiative cotidiene minore (aranjatul paturilor, udatul florilor), e frumos așa, în echipă.
10. Scântei. Artificii. Bombe nucleare. Nu știu alții cum au fost, dar noi am mai și împărțit câteva conflicte mai mari sau mai mici. Ca în zilele bune.
Bonus:
11. Purtat haine dubioase asortate la freze tot mai sălbatice.
De astăzi putem circula mai liber. Chiar merge pe la magazine, dentist, coafor. Dar frica persistă. Și mai e încă mult până vedem optimistul mesaj ” totul va fi bine” pus în practică.