Am avut cândva o scurtă și tristă colaborare cu o companie nici prea mare, nici prea mică, dar cu un potențial imens. Zic tristă pentru că a fost prima oară când am simțit că sunt absolut degeaba într-un context profesional. Lucrurile mergeau acolo din prost în foarte prost, salariile întârziau intervale de timp cuprinse între lună și trimestru, relațiile de muncă erau haotice. Dar oamenii comunicau foarte oficial. Orice solicitare din partea unui manager venea sub forma unui atașament la email numit “decizie”, care avea inclusiv ștampilă. Adică se scria documentul, se printa, se parafa, se atașa unui email, iar forma fizică se îndosaria. Decideau dând cu subsemnatul tipul de la vânzări, directorul general, directorul financiar, marketing. Dosare întregi de decizii. Cu implementarea lor era mai complicat.
Inadvertența dintre vremurile actuale, în care lucrurile se mișcă rapid, relațiile de lucru merg dincolo de fișa postului, colaborarea este o realitate curentă și lumea în care trăiau oamenii aceia era halucinantă.
Mi-am adus aminte de ei zilele trecute, citind știrile din UK despre încoronarea regelui Charles.
Tânjim după monarhie, crezând că ai lor nu sunt ficuși ca ai noștri. Realitatea este că indiferent de ceea ce scrie în Constituție, conducătorii trăiesc în lumea lor și decid exact ca în firma despre care vorbeam mai sus: mult și degeaba.
Se îmbracă frumos pe banii contribuabililor, au case impunătoare plătite tot din banii lor, călătoresc, participă la tot soiul de agape oficiale unde se discută discuții și țin ziarele ocupate.
În 2023 familia regală din UK a trimis invitații cu floricele la evenimentul încoronării. Și așteaptă răspunsuri oficiale.
Discuția despre a renunța la tradiționalism se învârte în jurul tiarelor purtate de doamne și domnișoare. Vă dați seama, după Brexit și sub amenințarea unei iminente recesiuni, problema nr. 1 a tării lor este ce să poarte duduile pe cap când i se pune coroana tipului cel mare?
Nu-i vorba că și când a murit Regina au plimbat-o timp de două săptămâni de colo-colo, ținând țara ocupată cu funerarii.
În 2023, an în care încă mai avem războaie, în care se anunță mama crizei, în care oamenii sunt din ce în ce mai încercați mental, social, financiar, poveștile cu regi care poartă bijuterii scumpe și au armate de oameni care îi slujesc sunt nu doar desuete, ci tind să devină penibile.
Așa cum sunt și grupurile de politicieni îmbrăcați la costum care se strâng să dezbată problemele omenirii la tot soiul de summituri, după care emit decizii frumos semnate și parafate care spun că s-a rezolvat, nu se poate!
Nu știu cum vedeți voi lucrurile, dar eu m-am săturat de cei care trăiesc în lumea lor. De prinți, prințese, conți, contese, președinți și alți purtători de parafe.
Pentru că se presupune că ar trebui să facă mai suportabilă lumea noastră. Dar pentru asta nu le trebuie coroană, ci mâneci suflecate.