Reţete. Culinare, de slăbit, de îngrăşat, de controlat trigliceridele, vegane sau non-vegetariene. Cum să ne atragem definitiv şi irevocabil jumătatea, cum să asortăm fusta de blugi sau cravata cu picăţele, cum se scot bătăturile, cum se pun genele false. Cum se face un CV, cum se amână până la adolescenţă bătaia copiilor din dotare, cum se motivează angajaţii, cum se scot petele de cafea sau de PR.
Comparaţii din care să iasă învingători. De aceea savurăm poze cu vedete prinse pe picior stilistic greşit, articole critice cu privire la te miri ce greşeli personale, de aceea analizăm temeinic viaţa şi deciziile altora. Ăsta ar fi motivul pentru care cancanul şi budoarul altora vând şi excelenţa nu: ne câştigăm astfel convingerea că suntem mai buni şi uite de asta pe noi nu ne pasc belelele sau nenorocul celor pe care o lume întreagă îi invidiază.
Confort. Un loc călduţ, un job drăguţ, un partener comod, o freză uşor de întreţinut, copii cuminţi, vecini tăcuţi. Pantofi de drum lung, oricât de oribilo-hidoşi ar fi, situaţii care să nu deranjeze, prieteni care să ne cânte în strună pentru fiecare mărgică slobozită în linul drum al vieţii.
O viată lungă. Să ne creştem şi plictisim nepoţii, strănepoţii şi stră-stră-strănepoţii cu reţetele, faptele de vitejie şi confortul nostru. Oricât de insignifiantă, banală şi mediocră ne-ar fi existenţa, să fie de durată cât mai mare.
Numai mie mi se pare o frântură logică pe undeva? Dacă da, se confirmă un diagnostic deja asumat.