La afişarea rezultatelor la Examenul Naţional de Evaluare de la clasa a opta scriam pe Facebook:
“Mi-aş dori ca în afara celebrelor statistici cu notele obţinute pe judeţe, cu notele de 10, cu promovabilitatea şi absenteismul la examenul de Evaluare Naţională, să văd şi o situaţie comparativă a notelor obţinute în mediul rural vs mediul urban. Mie mi se pare un decalaj abrupt şi evident, mult mai mare ca în trecut şi oricum nedrept. În sate încă se nasc copii cu potenţial uriaş care se iroseşte, în timp ce piaţa muncii strigă după ajutor. O strategie naţională (pe bune) de egalizare a şanselor la educaţie şcolară de calitate îmi pare mai mult decât necesară.”
Am aflat apoi că un singur elev din mediul rural a luat nota 10 la ambele materii: limba română şi matematică. Nu este o statistică oficială ci un fapt simplu constatat de reporterii unui ziar naţional. Şi face cât o mie de instrumente de prognoză fluturate de sus, de la nivel guvernamental.
Azi la McDonald’s un puşti mă roagă să-i scriu “GTA” într-un magazin de aplicaţii de pe smartphone-ul său ciobit. L-am întrebat câţi ani are şi, mirată că nu ştie să scrie la 9 ani, de ce nu merge la şcoală.
-Nu vrea mama să mă dea.
-Dar tu vrei?
-Da, vreau să învăţ să scriu şi să citesc!
Un copil care, ca şi fata cu 10 din mediul rural, bate statistica. El nu este trecut la rubrica “abandon şcolar”. El pur şi simplu nu există pentru şcoala românească.
Nu are fraţi sau surori, nu e sărac lipit, pur şi simplu mama lui nu crede în educaţie.
Şi, fie vorba între noi, măcar nu e ipocrită ca miile de părinţi care-şi trimit copiii la şcoală, spunându-le apoi că merg degeaba.
Şanse egale? Educaţie pentru toţi? Alfabetizare în masă? Statistic le bifăm pe toate. Dar ce facem cu cei ale căror destine bat statistica?
Văd o inflamare teribilă pe subiectul doctoratelor false ale politicienilor. Da, este o problemă, o forma de furt care trebuie stopată şi pedepsită. Dar cred că este mai degrabă ceva ce ţine de Justiţie şi nu de scaunul de şef al educaţiei. Doctoratul lui Ponta este oricum perimat, inutil, greşit, dar destinul copilului de 9 ani care nu ştie să scrie “GTA” mai are timp să o ia pe calea cea bună.
Dragă Ministru al Educaţiei, oricine ai fi, prioritatea ta este să educi nu să pedepseşti.Tu du toţi copiii la şcoală, du profesori buni la ţară, reconstruieşte încrederea în educaţie, că de statistică ce dă bine și politică ce fixează scaune suntem sătui.