Normalitate românească

Mi-am început ziua citind un articol despre noua lege a educației care se vrea gata până în martie și alergând disperată să scot tomberonul de gunoi la poartă.

Legile educației se schimbă precum vremea: în fiecare sezon avem prevederi noi, una mai exotică decât alta. Iar REBU se aliniază trendului național și schimbă zilele de ridicat gunoiul după cum bate vântul: ba e lunea, ba e marțea, ba e iar luni, ba recuperăm absența prin neprezentare.

Bag seamă că nici guvernanții, dar nici privații nu se încurcă să ne respecte prea tare. Fiecare ne taxează și ne comunică regulile. Plătim, ce să facem?

Problema n-ar fi asta. Dar guvernele se schimbă și noi tot pătimim, iar concurența celor cu gunoiul este tot de-un drac cu ei.

Cam ăstia suntem. Alergăm după școli normale, în care a mai rămas măcar o mână de profesori calificați, iar guvernele se asigură că ne mai dau un examen, pe care tot noi, părinții îl vom finanța. Alergăm să scoatem tomberonul, deși abia ce ni s-au mărit tarifele. A doua oară în șase luni. Sau alergăm să strângem gunoaiele împrăștiate de câinii comunitari. Alergăm să căutăm un spital în care suntem respectați după ce am finanțat măririle salariale. Alergăm să ne facem dreptate pentru că oamenii legii au alte sarcini, trasate de oameni importanți, nu de atleți proști ca noi. Alergăm să ne cumpărăm alte electrocasnice după ce furnizorul de energie ni le prăjește din cauza lipsei de investiții. Alergăm să cumpărăm calorifere electrice pentru că încălzirea centralizată, cea perpetuu salvată de politic, este o glumă proastă. Alergăm să ne plătim taxele, pentru că nici până acum n-au reușit să facă sisteme utilizabile în masă, logice și clare.

Și în goana asta a noastră ne-o mai și încasăm, ba cu miștouri, ba cu bâte, ba cu alte surse nebunești de alergat.

Dragi Miniștri, lăsați schimbările pe altă dată. Atunci când aveți timp de cercetat înainte, de calculat, de stat cu actorii principali la masă. REBU, învață să comunici. Fițuicile scrise anapoda lăsate în cutia poștală funcționau, poate, în preistorie. Există și alte canale de comunicare, ca de exemplu e-mailul acela pe care îl folosești să îmi trimiți factura. Este valabil pentru majoritatea companiilor de la noi care nu au învățat că important este să ajuți clientul să scape de belele, nu să vii cu altele noi la schimb.

Ne-am săturat de alergat bezmetic.

Frumoasă trezire la realitate de după vacanță, nu?