Haz de necaz

Cum funcționează la mine Karma?

Știți cum e: ce dai, asta primești. Dar în cazul meu, dacă dau bine, primesc bine în cantități relativ echitabile. Dar dacă greșesc cumva, văleleu, ce cantități de greșeli îmi iau înapoi! Pot și exemplifica, să nu credeți cumva că victimizez. Așadar: De câteva luni noul acasă este în șantier. N-a fost chiar o bucurie pentru vecini, un apartament rămas în anii ’60 a avut nevoie de un facelift serios. Ce primesc înapoi? Ați zice că se mută vecinul de deasupra și vom primi tratament similar. Ei bine, probabil că se va întâmpla și asta, fix când ne așteptăm mai puțin. Dar până atunci a început constructia unui întreg proiect imobiliar în vecinătatea casei noastre. Nici dacă se pornea al treilea război planetar nu era duduiala, praful și nebunia asta. Nu mai zic că fiind un șantier deschis, neîngrădit și nesemnalizat, toți piticii de pe stradă, inclusiv cel mic din dotare, trag spre el ca muștele la miere. Vis parental, nu alta, mulțumesc Karma, și eu te iubesc! Am fost genul acela de copil care a iubit școala. ...
Citește mai mult »

Peştii (text nerecomandat veganilor)

De data asta nu este una dintre improvizaţiile de adormit copilul mic. Este o poveste 100% adevărată, definitorie pentru perioada pe care o traversăm, deci plină de intenţii criminale. Dată fiind recomandarea de a ne distanţa social şi de a sta mai mult prin case, principala activitate care a avut de suferit a fost, evident, aprovizionarea. Prima ordonanţă militară ne-a prins cu suficiente provizii cât să rezistăm până la toamnă, dar anumite stocuri s-au epuizat rapid (ouăle şi cafeaua), altele se vor epuiza într-un cincinal, dar cineva tot cumpără în disperare (morcovii). Oricum, ca în orice economie de piaţă, au apărut rapid soluţii alternative, mai ales că locuim la ţară, acolo unde oamenii încă mai cresc dobitoace şi verdeţuri în curte. Astfel soţul meu, om descurcăreţ, a găsit un furnizor de legume (de aici morcovii en gros), mălai şi făină, unul altul de carne, care ne-a livrat săptămânile trecute un curcan mai mare ca un miel. N-aveţi idee ce luptă am tras să-l tranşez, am zis că asta este încercarea prin care am să-mi trec nurorile înainte ...
Citește mai mult »

Vă scot din belele, Episodul 100: Ziua Îndrăgostiților

Se apropie năpasta, ziua aceea în care trebuie să păreți că iubiți, că sunteți romantici, că aveți cuvintele la voi și banii în portofel. Da, dragi bărbați, cu voi vorbesc, începe triada nefastă: 14 Februarie, 1 și 8 Martie, coșmarul populației masculine și a mamelor de băieți. Ca să nu rămâneți repetenți nici anul acesta, vă ofer gratis, benevol, voluntar câteva idei. Oricum am observat că nu se înghesuie nimeni la marcat banul, că altminteri aveam acum în picioare niște Balenciaga, nu adidași cu scârț luați de la reduceri. Așadar, notați: 1. Un abonament la SPA sau ceva tratamente corporale. Dacă începe cu fiţe de tipul “da’ ce iubi, sunt grasă?” luaţi cadoul, părăsiţi incinta şi daţi-l primei femei care vă iese în cale. Ori vecinei de la 5 care arată bine, dar n-aţi îndrăznit până acum – se ştie că povestile triste generează emoţii şi emoţiile se transformă în sentimente si sentimentele în relaţii. Sau colegei de birou, cea care vă tot priveşte insistent şi nu îndrăzneşte să spere. Gâsca nu merită şi măcar faceţi o femeie, ...
Citește mai mult »

Trei sfaturi naturiste care sigur funcționează

Este sezonul gripei sezoniere combinată cu cea asiatică, lucru evident după numărul mascaților care umblă pe stradă și al statisticilor arhiprezente în presă – se știe că dacă ții socoteala morților și precizezi dacă au avut sau nu lumânare, pardon vaccin, lucrurile se îndreaptă pe un făgaș bun. Așa că am găsit niște sfaturi naturiste care sigur funcționează, pentru că pur și simplu logica ține cu ele: 1. Cel mai bun antibiotic este usturoiul. Nu aveți cum să mă contraziceți, e mai mult decât evident și vă puteți convinge singuri. Mâncați câte o cantitate serioasă la fiecare masă și veți observa cum oamenii vor sta la distanță. Păi dacă oamenii nu suportă mirosul, că-s mari și tăbăciți prin autobuze și birouri, vă închipuiți că virusurile sau bacteriile dau bir cu fugitele de la primul iz! 2. Metoda pălăriei de tratare a virozelor ar trebui introdusă și în spitale! Este una simplă, se fierbe vin, apoi ne așezăm comod în pat și punem o pălărie pe unul dintre picioare. Se consumă din licoarea fierbinte până când vedem două pălării. Musai două, nu ...
Citește mai mult »

De ce mă bucur că plouă?

Sunt meteosensibilă, pentru mine ploaia înseamnă migrenă. Și zilele astea sunt oricum atât de urâte, încât în toată hidoșenia lor trebuie să caut ceva frumos, așa, de supraviețuire. Astfel au apărut cele 10 motive pentru care mă bucur că plouă: 1. Îmi scot umbrela de la naftalină. Vorba vine cu scosul pentru că e nou-nouță. Și are pisici, coșuri de case, culori pastelate, deci mă bine-dispune. 2. Nu-mi mai caut ochelarii de soare. Este sportul meu preferat, uit mereu unde îi pun. Pe toți, adică trei perechi. Iată un stres în minus azi. 3. Pot călca în bălți. E o chestie de mindfulness probabil, relaxează teribil să iei toate ochiurile de apă din trotuar la inventariat. Recomand cu tărie, dar doar dacă aveți în dotare încălțări adecvate! 4. Am oportunitatea unică de a arunca pe mine orice haină îmi ajunge prima în fața ochilor. În griul înconjurător nu va băga nimeni de seamă că am blugi de mămăiță și o bluză din aceeași zonă fashionistă. 5. Lumea este amorțită, deci riscul de a nimeri în contexte sociale un cunoscut cu chef ...
Citește mai mult »

Când Universul conspiră pe dos

”Când îți dorești ceva cu adevărat, tot Universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău.” zicea Coelho într-o carte atât de motivaţională încât a citit-o chiar şi Gigi Becali. Ei bine, eu sunt, şi de această dată, excepţia. Nu la cititul cărţii, am bifat-o şi eu prin tinerețe, trebuie să recunosc că-l invidiez pe autor pentru creativitate şi capacitatea de a scrie publicului larg. Ci la partea în care întreaga lume conspiră întru atingerea viselor mele. De ceva vreme mă încearcă vinovăţii legate de modul de viaţă. Altminteri am cea mai plictisitoare existenţă, sa nu vă închipuiţi picanterii, dar mănânc aiurea, fac doar cei 5000 de paşi obligatorii şi nici pe ăia întregi, îmi dau cu niscai vaxuri pe piele, dar nici la capitolul skincare n-am timp de răsfăţuri majore. Iar visul meu din totdeauna a fost să fiu disciplinată ca o sportivă. Fără părți pufoase, în formă (nu mă refer la cea de cozonac), energică. Am început aşadar cu paşi mici, ceea ce sfătuiesc pe oricine. Primul a fost să nu mai folosesc liftul la coborârea celor opt etaje ...
Citește mai mult »

Kit de mamă pentru începerea noului an școlar

Mă așteaptă vremuri grele și, ca o persoană prevăzătoare ce sunt, mi-am pregătit un adevărat arsenal de supraviețuire. Vi-l dezvălui mai jos poate vă inspiră și trimiteți înapoi gânduri bune, am mare nevoie de vibrații pozitive, cum ar zice specialiștii în horoscop. Așadar kit-ul meu pentru noul an școlar cuprinde: – Multă gheață. Poate părea o alegere surprinzătoare, dar trezitul la ore inumane îmi creează o predispoziție pentru accidente. Gheața este bună la cucuie, vânătăi, dureri diverse. În plus, potențează gustul unor băuturi alcoolice, iar asta poate fi, în unele momente, o chestiune salvatoare de viață. A mea și a altora! – Ceai de sunătoare, melissa, mușețel. Calmează nervii încercați. Am promisiuni pentru ceva de sinteză, mai serios, dar deși mi-ar prinde tare bine niște zile de pușcărie (odihnă și mâncare gratis sună a Rai pentru mame), mă opresc aici cu dezvăluirile. – Încă o pereche de pantofi sport. Nu știu cum e la alții, dar la noi e de alergat și nu vreau să mă împiedic în tocuri. – O doză mare și bine ascunsă de ciocolată. Naiba știe ...
Citește mai mult »

Cum arată discuțiile online

Viața online devine din ce în ce mai complexă, motiv pentru care telefonul îmi raportează constant scăderea timpului petrecut în fața ecranului. Să presupunem așadar că cineva postează o poză cu o bluză cu picouri (ca cea de sus) și următorul text: ”Am văzut azi într-o vitrină această bluză care mi-a amintit de copilărie. Pe atunci aveam una similară și o purtam doar la serbări.” Cum vor arăta comentariile? 40% vor întreba simplu “Preț?”. În ciuda faptului că încă de la primul, persoana va preciza clar că nu a intrat în magazin să vadă, acestea vor curge continuu, nestingherit. 40% vor emite variațiuni pe tema: “Tot atunci era mai bine! Avea lumea loc de muncă și casă, nu-ți era frică să ieși pe stradă!” 10% te vor anunța că te-ai îngrășat cam mult de atunci și ți-ar sta groaznic cu picățele roz. Pe bune, cine mai poartă așa ceva la vârsta ta? 5% îți vor trimite emoji-uri care n-au legătură cu discuția (de exemplu vulpea care salută); 3% își vor aminti de serbările din copilărie; 1% întreabă de Vasilica (nu ai cunoscut niciodată o ...
Citește mai mult »

Gândire pozitivă: episodul 13

Nu mai știu exact a câta monstră de gândire pozitivă de pe acest blog este, dar pentru că mă simt într-o pasă mai puțin norocoasă am ales în mod firesc numărul asociat pisicii negre. Prezentul episod, relatat în plin sezon al virozelor, mucilor, sinuzitelor și antiinflamatoarelor, nu poate fi decât despre boală. Mai exact despre beneficiile acesteia, pentru că sigur nu v-ați gândit că ar exista ceva bun în ea. (*) Carevasăzică ce foloase ne dau nouă afecțiunile de sezon? Mai multe decât am crede: În primul rând ne învață să punem pauză, abilitate pe cale de dispariție în zilele noastre. Alergăm bezmetici, tragem de noi, și când simțim că nu mai putem tot mai stoarcem puțin, așa că dacă nu de voie, atunci de nevoie și tot ne oprim. Ia, om bun, o febră, o durere cumplită de cap, plus valuri de şerveţele utilizate şi învaţă că lumea nu se termină odată cu puterea de a munci, iar firma nu falimentează odată cu nevoia de a lipsi! În al doilea rând ne obligă să avem grijă de noi. Să fim atenți la nevoile ...
Citește mai mult »

Karma

Merg în graba la un supermarket să cumpăr diverse. Ca să nu vă pun pe gânduri am început a o mie una cură de slăbire şi trebuie totuşi să mănânc ceva ce-mi place, iar azi poftesc la nişte ardei iuţi umpluţi cu ceva ce pare a fi brânză. De la Auchan. Evident că în cele 10 minute destinate cumparăturilor am mai înşfăcat diverse de pe rafturi. Ajung la casă, pun produsele pe bandă, iar în spatele meu apare un bunic cam de-un leat cu tata care face şi el acelaşi lucru. Scot portofelul şi constat că sacoşa mea intens refolosibilă lipseşte din poşetă. Mă întorc spre domnul în vârstă şi-l rog să-mi dea o sacoşă de plastic din spatele său. Omul, de o amabilitate contondentă, se întoarce,  scuipă vârtos pe degete, apucă o sacoşă din teanc şi mi-o oferă galant (conform standardelor din pușcării). Am avut un moment de panică, dar mi-a fost frică să protestez. Oricum îmi pare rău că nu ne-a filmat cineva: reacţia mea și a casierei la manipularea infamei pungi de plastic a ...
Citește mai mult »