Haz de necaz

Așa începe (#feșăn)

Am făcut un calcul simplu și în anii pandemici am purtat de trei ori încălțăminte cu toc. Ceea ce este foarte puțin, întotdeauna mi-au plăcut acei centimetri în plus pe care mi-i oferă instant. Ca să nu mai spun că atunci când porți încălțăminte sofisticată, postura este alta, îndreptând cocoașa nu neapărat din mândrie, cât de frica de a nu-ți pierde echilibrul și ateriza în nas. Să lăsăm gheboșenia și tocurile, oricum se poartă încălțămintea sport. Dar m-am îmbrăcat elegant tot de atâtea ori. În rest vestimentația mea bifează trei mari criterii: – are glugă pentru că protejează la nevoie și ascunde părul deseori scăpat de sub control; – are buzunare – este incredibil câte chestii de urgentă necesitate se cer depozitate în loc cu acces imediat; – îmi lasă mâinile libere, deci poșetele au fost înlocuite de rucsac. Oricum atunci când sunt cu copilul mic aș nevoie de încă vreo trei perechi de membre! – îmi ascunde și protejează degetele de la picioare, care altfel sfârșesc zdrelite de multiplele călcături ale copiilor din dotare. Cel mare poartă “decât” 46! La ...
Citește mai mult »

Listă pro și listă contra pentru ieșirea din izolare

După cum ați aflat deja, sunt în auto-izolare de ceva vreme pe motiv de Covid (nu subsemnata, dar orișicât) și mai am ceva de stat. La început mi-am găsit de treabă, în ideea că trece repede. Apoi s-au mai adăugat niște zile neprevăzute și am cam început să disper. Acum deja începe să-mi placă! Așa că îmi vine să mai rămân și după ce se termină, oricât de nebunește ar suna! Dar izolarea multă e sărăcia omului, așa că trebuie să mă montez pentru a depăși momentul. Fac așadar un exercițiu public, punând pe foaie argumentele pro și contra părăsirii actualei peșteri la termen. Și apoi decid. Pro: – am pantofi noi și abia aștept să-i arăt lumii! I-am primit de ziua mea sunt din ăia “statement” cum zic revistele lucioase, îmi lipsește să se uite lumea ca la OZN-uri când pășesc. – am mare nevoie să vizitez un salon de coafură. Din cauza problemelor medicale, n-am mai făcut-o de la începutul lui decembrie. Părul meu este un coșmar și nu sunt convinsă că pantofii cei noi și frumoși mă ...
Citește mai mult »

Pentru sănătatea mintală, păstraţi așteptările la nivelul optim!

Zurgălăi, colinde, roșu, sclipici, cadouri, brad, cozonac. Dar și umbra nerealizărilor, a lipsurilor, a comparațiilor, a neîmplinirilor. A depresiei, anxietății, a dezechilibrului sau dependențelor. Acestea sunt sărbătorile de iarnă. Acel moment din an în care numărul oamenilor triști și a gesturilor necugetate cresc exponențial, în care singurătatea se simte monstruos și lipsa bifelor pe lista “rezoluțiilor” doare şi incapacitează. Am scris an de an despre acest fenomen, în texte care fie au ajuns virale sau au fost ignorate. Dar tot simt că nu fac destul pentru cei care se simt copleșiți de falsul sclipici festiv. Așa că în memorabilul an 2020 am ales să vă împărtășesc ce m-a(r fi) ajutat pe mine în anii în care am simțit umbra depresiei întunecându-mi gândurile de sărbătoare. Atunci când dorul de cei duși mă omora și puterile încetau să mă ajute. Când îmi țipa sufletul, iar apoi îmi urla și gura pentru că altfel simțeam că-mi explodează corpul. Este atât simplu: să fac mai puțin. Să găsesc timp și pentru durerea mea în copleșitoarea listă de to do. Să nu-mi suprasolicit forțele ...
Citește mai mult »

Gândirea pozitivă – episodul cu motan

Pentru cine nu mă urmărește (încă) prin Social Media, ceea ce este absolut regretabil, precizez pe această cale că de ceva timp avem un motănel nou la Zoo Neacșu. O bestiuță tigrată culeasă de Cezar de pe drumul de servitute, pe care am tot încercat, fără succes, să o dau spre adopție. Cum pe stradă nu o pot returna din motive pur pragmatice, deloc emoționale (se întoarce imediat pramatia), am purces a o  instala, adică hrăni, deparazita și trata de tusea măgărească pe care a început să o prezinte. Acuma nu știu ce părere aveți despre mine, dar eu sunt aia care plâng (la propriu) când apare o nouă gură cu patru picioare de hrănit. Pentru că deși pare simplu animalele, și mai ales puii lor, sunt destul de greu de crescut și simt cum încep încet-încet să mă transform în fermier prost și falit, care hrănește, rânește și îngrijește animale până la epuizare, fără foloasele cuvenite. Așa că încerc să mă remontez psihic, cum altfel decât în stilul meu caracteristic, adică gândind pozitiv. Motanul nostru tigrat ...
Citește mai mult »

Cum funcționează la mine Karma?

Știți cum e: ce dai, asta primești. Dar în cazul meu, dacă dau bine, primesc bine în cantități relativ echitabile. Dar dacă greșesc cumva, văleleu, ce cantități de greșeli îmi iau înapoi! Pot și exemplifica, să nu credeți cumva că victimizez. Așadar: De câteva luni noul acasă este în șantier. N-a fost chiar o bucurie pentru vecini, un apartament rămas în anii ’60 a avut nevoie de un facelift serios. Ce primesc înapoi? Ați zice că se mută vecinul de deasupra și vom primi tratament similar. Ei bine, probabil că se va întâmpla și asta, fix când ne așteptăm mai puțin. Dar până atunci a început constructia unui întreg proiect imobiliar în vecinătatea casei noastre. Nici dacă se pornea al treilea război planetar nu era duduiala, praful și nebunia asta. Nu mai zic că fiind un șantier deschis, neîngrădit și nesemnalizat, toți piticii de pe stradă, inclusiv cel mic din dotare, trag spre el ca muștele la miere. Vis parental, nu alta, mulțumesc Karma, și eu te iubesc! Am fost genul acela de copil care a iubit școala. ...
Citește mai mult »

Peştii (text nerecomandat veganilor)

De data asta nu este una dintre improvizaţiile de adormit copilul mic. Este o poveste 100% adevărată, definitorie pentru perioada pe care o traversăm, deci plină de intenţii criminale. Dată fiind recomandarea de a ne distanţa social şi de a sta mai mult prin case, principala activitate care a avut de suferit a fost, evident, aprovizionarea. Prima ordonanţă militară ne-a prins cu suficiente provizii cât să rezistăm până la toamnă, dar anumite stocuri s-au epuizat rapid (ouăle şi cafeaua), altele se vor epuiza într-un cincinal, dar cineva tot cumpără în disperare (morcovii). Oricum, ca în orice economie de piaţă, au apărut rapid soluţii alternative, mai ales că locuim la ţară, acolo unde oamenii încă mai cresc dobitoace şi verdeţuri în curte. Astfel soţul meu, om descurcăreţ, a găsit un furnizor de legume (de aici morcovii en gros), mălai şi făină, unul altul de carne, care ne-a livrat săptămânile trecute un curcan mai mare ca un miel. N-aveţi idee ce luptă am tras să-l tranşez, am zis că asta este încercarea prin care am să-mi trec nurorile înainte ...
Citește mai mult »

Vă scot din belele, Episodul 100: Ziua Îndrăgostiților

Se apropie năpasta, ziua aceea în care trebuie să păreți că iubiți, că sunteți romantici, că aveți cuvintele la voi și banii în portofel. Da, dragi bărbați, cu voi vorbesc, începe triada nefastă: 14 Februarie, 1 și 8 Martie, coșmarul populației masculine și a mamelor de băieți. Ca să nu rămâneți repetenți nici anul acesta, vă ofer gratis, benevol, voluntar câteva idei. Oricum am observat că nu se înghesuie nimeni la marcat banul, că altminteri aveam acum în picioare niște Balenciaga, nu adidași cu scârț luați de la reduceri. Așadar, notați: 1. Un abonament la SPA sau ceva tratamente corporale. Dacă începe cu fiţe de tipul “da’ ce iubi, sunt grasă?” luaţi cadoul, părăsiţi incinta şi daţi-l primei femei care vă iese în cale. Ori vecinei de la 5 care arată bine, dar n-aţi îndrăznit până acum – se ştie că povestile triste generează emoţii şi emoţiile se transformă în sentimente si sentimentele în relaţii. Sau colegei de birou, cea care vă tot priveşte insistent şi nu îndrăzneşte să spere. Gâsca nu merită şi măcar faceţi o femeie, ...
Citește mai mult »

Trei sfaturi naturiste care sigur funcționează

Este sezonul gripei sezoniere combinată cu cea asiatică, lucru evident după numărul mascaților care umblă pe stradă și al statisticilor arhiprezente în presă – se știe că dacă ții socoteala morților și precizezi dacă au avut sau nu lumânare, pardon vaccin, lucrurile se îndreaptă pe un făgaș bun. Așa că am găsit niște sfaturi naturiste care sigur funcționează, pentru că pur și simplu logica ține cu ele: 1. Cel mai bun antibiotic este usturoiul. Nu aveți cum să mă contraziceți, e mai mult decât evident și vă puteți convinge singuri. Mâncați câte o cantitate serioasă la fiecare masă și veți observa cum oamenii vor sta la distanță. Păi dacă oamenii nu suportă mirosul, că-s mari și tăbăciți prin autobuze și birouri, vă închipuiți că virusurile sau bacteriile dau bir cu fugitele de la primul iz! 2. Metoda pălăriei de tratare a virozelor ar trebui introdusă și în spitale! Este una simplă, se fierbe vin, apoi ne așezăm comod în pat și punem o pălărie pe unul dintre picioare. Se consumă din licoarea fierbinte până când vedem două pălării. Musai două, nu ...
Citește mai mult »

De ce mă bucur că plouă?

Sunt meteosensibilă, pentru mine ploaia înseamnă migrenă. Și zilele astea sunt oricum atât de urâte, încât în toată hidoșenia lor trebuie să caut ceva frumos, așa, de supraviețuire. Astfel au apărut cele 10 motive pentru care mă bucur că plouă: 1. Îmi scot umbrela de la naftalină. Vorba vine cu scosul pentru că e nou-nouță. Și are pisici, coșuri de case, culori pastelate, deci mă bine-dispune. 2. Nu-mi mai caut ochelarii de soare. Este sportul meu preferat, uit mereu unde îi pun. Pe toți, adică trei perechi. Iată un stres în minus azi. 3. Pot călca în bălți. E o chestie de mindfulness probabil, relaxează teribil să iei toate ochiurile de apă din trotuar la inventariat. Recomand cu tărie, dar doar dacă aveți în dotare încălțări adecvate! 4. Am oportunitatea unică de a arunca pe mine orice haină îmi ajunge prima în fața ochilor. În griul înconjurător nu va băga nimeni de seamă că am blugi de mămăiță și o bluză din aceeași zonă fashionistă. 5. Lumea este amorțită, deci riscul de a nimeri în contexte sociale un cunoscut cu chef ...
Citește mai mult »

Când Universul conspiră pe dos

”Când îți dorești ceva cu adevărat, tot Universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău.” zicea Coelho într-o carte atât de motivaţională încât a citit-o chiar şi Gigi Becali. Ei bine, eu sunt, şi de această dată, excepţia. Nu la cititul cărţii, am bifat-o şi eu prin tinerețe, trebuie să recunosc că-l invidiez pe autor pentru creativitate şi capacitatea de a scrie publicului larg. Ci la partea în care întreaga lume conspiră întru atingerea viselor mele. De ceva vreme mă încearcă vinovăţii legate de modul de viaţă. Altminteri am cea mai plictisitoare existenţă, sa nu vă închipuiţi picanterii, dar mănânc aiurea, fac doar cei 5000 de paşi obligatorii şi nici pe ăia întregi, îmi dau cu niscai vaxuri pe piele, dar nici la capitolul skincare n-am timp de răsfăţuri majore. Iar visul meu din totdeauna a fost să fiu disciplinată ca o sportivă. Fără părți pufoase, în formă (nu mă refer la cea de cozonac), energică. Am început aşadar cu paşi mici, ceea ce sfătuiesc pe oricine. Primul a fost să nu mai folosesc liftul la coborârea celor opt etaje ...
Citește mai mult »