Despre oameni:
Am crezut întotdeauna că cei care au depășit etapa primară a luptei pentru supraviețuire, ajung să se războiască pentru scopuri mai înalte. Este fals, lupta pentru supraviețuire rămâne și devine mai dificilă, deoarece pe măsură ce pâinea de pe masă este mai albă și conștiința devine mai alertă și mai greu de împăcat. Cele mai mari conflicte interioare sunt în cârca acelora care au depășit cu mult faza de sărăcie lucie.
Despre afaceri:
Majoritatea antreprenorilor sunt foști angajați sătui să dea socoteală. Vine un moment în care hachițele sefului îți par insuportabile, iar programul fix o corvoadă.
În realitate, a fi antreprenor este infinit mai greu decât a fi angajat. Devii un soi de slugă perpetuă a multor stăpâni: clienți, angajați, instituții de control, parteneri, furnizori. Simți continuu răsuflarea caldă a concurenței și pe cea rece a eșecului. Muncești mult și deseori degeaba.
Despre mine:
Mi-am petrecut nepermis de multă vreme încercând să demonstrez unor oameni importanți pentru mine că știu și pot. Am pierdut astfel energie și timp pe care le putem investi în mine, și nu în imaginea, de altfel volatilă, pe care mi-o proiectează alții. Și cu cât m-am străduit mai mult, cu atât celorlalți le-a fost mai greu să înțeleagă eforturile sau capacitățile mele.
Despre alegeri:
Oricât de raționali ne-am crede, alegerile importante se iau dincolo de argumente. Sunt cele care te bucură, te împlinesc sau te lasă a dormi în liniște noaptea.
Despre viață:
Cea mai importantă și grea lecție învățată este aceea că trebuie să știm a conviețui înțelept cu răul. Suntem tentați să încercăm sisific a-l elimina complet din viața noastră. Dar este o luptă grea și inutilă, pe care o pierdem înainte de start. Întotdeauna vor exista boli, relații care nu sunt 100% funcționale, ipocrizie, neîmpliniri. Important este să nu ducem mai mult decât e cazul și să ne luptăm continuu cu răul care vine din noi.
Pentru că și subsemnata, dar și firma fondată în urmă cu 11 ani avem ca lună aniversară februarie, m-au apucat nostalgiile, bilanțurile, dar și revelațiile.
Cu ceva timp în urmă răsfoiam plictisit o revistă mototolită, aruncată de cineva pe un colț de masă. Un articol aparent neînsemnat m-a făcut să fac ochii mari : Majoritatea oamenilor aleargă după fericire în fiecare zi, într-o goană continuă, dar trebuie să acceptăm că și nefericirea face parte din viețile noastre, din păcate în cea mai mare parte a timpului pe care îl trăim, și trebuie, spre binele nostru, să înțelegem lucrul ăsta și să fim de acord cu el. Mi s-a părut extraordinar. …Câteodată un pic de manipulare pozitivă a cerebelului nostru obosit ne poate fi atât de folositoare! 🙂
Poate că fericirea este doar o reacție a noastră, o alegere chiar. E clar că atunci când se întâmplă lucruri grele (boli urâte, divorțuri, doliu) nu o poți trăi sau alege. Dar de multe ori devenim nefericiți din prostii: certuri banale, vreme urâtă, incidente minore. Și uităm să fim fericiți tot din nimicuri.
(Pastila psihologică de marți 🙂 )
Cum spune Delia într-una din melodiile ei – poți fugi, dar nu te poți ascunde, soarta te găsește oriunde- adică la final e vorba tot de lupta pentru existență. …doar că rezistă mai bine cei cu inteligența emoționala mai buna …Ca să rămânem la pastila psihologică 🙂
Mai optimist şi mai pe gustul meu:
“Another turning point, a fork stuck in the road
Time grabs you by the wrist, directs you where to go
So make the best of this test, and don’t ask why
It’s not a question, but a lesson learned in time
It’s something unpredictable, but in the end is right,
I hope you had the time of your life.”
Green Day 🙂
https://www.youtube.com/watch?v=CnQ8N1KacJc
Da, sună mult mai placut, mai apropiat de ce ne place să credem! …și să sperăm că “facem ceea ce este corect” …