Nu-mi dau seama dacă este de vină sărăcia, lipsa de educație sau un ADN colectiv care ne bântuie încă, dar oriunde ai merge pe la noi ai șanse să dai peste nevrozați, isterici, turbați.
Prin firme mă mir că n-au apărut primele crime colective, precum în școlile americane. La spital ai mari șanse să dai peste vreun nedormit care-și varsă oboseala pe tine. Prin instituțiile de învățământ daca nu-i depresie, e burnout. Într-o plimbare de 5 minute pe stradă aud mai multe înjurături ca într-un întreg sezon de meciuri în copilărie.
Apoi mă uit la formatorii de opinie. Dan Negru scrie pe LinkedIn, citez: “i-aș pedepsi pe copiii care-și aruncă părinții în aziluri de bătrâni”. Să-i pedepsim și noi, zic, că pe unii îi pedepsește suficient soarta să îngrijească peste puterile lor de bolnavi incurabili, fără ajutor și fără soluții.
Mutându-ne în politică, Ludovic Orban declară despre nunta în post a unor rivali politici: “Nici atei nu sunt ăştia, mai degrabă sunt păgâni şi nu mai au voie să conducă România”. Deci există o scară a valorilor umane, pe podium stau creștinii, iar undeva sub nivelul mării, posibil prinși într-o pânză de smoală, sunt ateii și păgânii.
Să mai zic? La televizor e o duduie care comentează acid ținutele vedetelor: care, ce, cu ce nu merge, ca și cum publicul se uită cu compendiul de istoria modei în față la idolii lui. În revistele de femei invariabil apar articole de tipul “Rușine!” despre celulita cântăreței X sau ridurile actriței Y.
Toate aceste preocupări din spațiul public creează impresia eronată că avem dreptul de a comenta viața altora, deciziile luate sau modul în care arată.
Și e fals! Al naibii de fals! Toți avem probleme, momente în derivă, supărări. Dacă vi se par ridurile, celulita sau pantofii cu toc pătrat ceva esențial, poate nu le-ați descoperit încă pe ale voastre. Sau încercați să le uitați râzând de ale altora, ceea ce nu poate fi decât defect, abuziv, lipsit de componenta terapeutică.
Live and let live. Or die. E suficient de greu pentru toți. Și e clar că modelul ăsta de a uita de noi, arătând cu degetul spre alții nu funcționează.
Dar mă tem că vorbele mele reprezintă obișnuita picătură într-un ocean. Și că tot Dan Negru, Ludovic Orban și dudui care știu cu moda vor influența perpetuu. Pentru că dacă n-ar fi, nici n-am mai avea ce povesti. Iar blândețea autentică nu vinde, nu ține prima pagină, nu se viralizează. Doar vindecă, discret și frumos.