Există deja o inflație de sfaturi privitoare la devenirea profesională. Multe puse sub forma unor citate motivaționale numai bune de înrămat, dar preferabil de ignorat, fiind, de fapt, niște proiecții generale și ideale care nu pot fi suprapuse unor situații atât de variate și individuale. Nu toată lumea are acces la aceleași opțiuni și alegeri, așadar alegerile sunt întotdeauna personale, intens analizate și asumate.
Tocmai pentru că se scrie tot mai mult și nu întotdeauna corect, mi-am propus să reîncep să spun și eu vorbe despre carieră, în stilul meu care nu se înscrie în tendințe, pentru cei care știu să citească și printre rânduri.
Încep cu un truism pe care-l repet obsesiv: începutul carierei este greu. Angajatorii vor oameni ieftini, dar măcar cu un minimum de știință în ale jobului respectiv. Problema debuturilor fiind aceea că de cele mai multe ori ne ajută să bifăm doar prima cerință.
Cu alte cuvinte, dacă sunteți la început de drum, este greu de crezut că va suna telefonul ca la DSP zilele acestea după ce trimiteți CV-ul în lung și-n lat. Cu toate acestea trebuie să fiți selectivi în a aplica și în a alege. Știu că este paradoxal: de unde nu e, ce să mai selectezi?
Însă primul job chiar contează. Trebuie să fie o treaptă, un pas înainte. Dacă tu te-ai pregătit să fii avocat și te angajezi la McDonald’s, pare, de fapt un pas lateral. Asta ca să nu spun în spate, că aș putea supăra.
Întotdeauna am recomandat celor care mi-au solicitat consultanță în carieră să nu se îndepărteze prea tare de obiectivul lor profesional. Vrei să devii bucătar, e ok să speli vase o vreme. Vrei să fii medic, angajează-te ca infirmier sau îngrijitor al unei persoane cu probleme de sănătate. Dar nu te duce să vinzi pachete turistice în call-center, că-ți va fi mai greu, uneori chiar imposibil, să revii pe drumul tău.
În teorie orice experiență profesională ne dezvoltă și ajută. Doar că nu orice experiență profesională este atractivă pentru cei care conduc procesele de recrutare și selecție. Și dacă până acum tot mai treceai de ochii vigilenți ai unora dintre ei, care te invitau la interviu pentru că sesizau ceva interesant în profilul profesional, acum, când selecția CV-urilor tinde să fie digitalizată, cu atât mai mult trebuie să fim atenți la pedigree.
Știu că banii sunt esențiali, de oriunde ar veni. Dar recrutarea n-are suflet și, după cum spuneam mai nou nici umană nu prea mai este.
Păstrați așadar focusul, căutați activ drumul, țineți-vă de el. Fugiți de angajatorii care nu oferă șanse la promovare celor din interior. Și corporațiile pot fi o fundătură, oricât de atrăgătoare par. Feriți-vă de abuzuri încă de la început: salarii date la negru, șefi cu evidente probleme psihice, oferte de lucru dubioase.
Îndrăzniți, căutați, întrebați, încercați! Dar nu vă îndepărtați prea tare de țelul vostru și găsiți întotdeauna acea treaptă profesională de urcat. E greu începutul, dar de el depinde adesea continuarea!