Rareori îmi mai cere cel mic să-i spun povești! Dar de ceva timp am primit o comandă specială și a cam venit momentul să onorez. Iată așadar, conform solicitării, o poveste lungă, lungă, care nu se termină niciodată:
A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nici nu s-ar povesti, a fost odată un unicorn. Știu, nu s-a mai văzut cam de mult unul, dar ei există și numai oamenii înțelepți au ochi să-i vadă!
Unicornul nostru era, și este încă, frumos cum nu se mai văzuse. Și nemuritor – nu știa când se născuse și nici nu părea a îmbătrâni. În plus, mai avea ceva cu adevărat special: cornul lui împrăștia sclipici magic în toate culorile curcubeului, reparând astfel tot ce atingea.
Veți crede că îi era simplu, dar nu se întâmpla nici pe departe așa. Deși sclipiciul era magic, unicornul nostru trebuie să învețe multe despre lucrurile pe care le dregea.
Cu mult timp în urmă își amintea că a trebuit să afle destule despre armurile soldaților. Despre răni provocate de săgeți. Despre oale de lut și arme de fier.
Apoi a avut multe de dibuit despre tot soiul de instrumente și mașinării care produceau cele necesare pe lângă casa omului.
Își amintește cum a dat cu sclipici magic chiar pe o turlă a unei biserici, care stătea să cadă. Altminteri multe furtuni, cutremure și inundații i-au dat de lucru.
În zilele noastre zice că îi e mai simplu, pentru că are multe și pricepute ajutoare chiar printre oameni. Și ei pot învăța magia de a repara, vindeca, reașeza!
Dar să nu credeți că viața personajului nostru ar fi fost doar o continuă muncă și învățare. Se trăgea dintr-o veche și respectată familie de ingineri, care ajuta la bunul mers al lucrurilor și deseori petrecea timp cu ai lui. La rândul său și-a întemeiat propriul cămin cu o unicorniță specializată în boli ale animalelor.
De fapt, povestea mea fără sfârșit este una scurtă, pentru că și nemuritori de suntem, tot aceasta ne este viața: învățăm și muncim perpetuu, iubim, stricăm, reparăm.
Împrăștiem sclipici magic, având nevoie câteodată ca alții să arunce peste noi. Vindecăm, ne dregem, învățăm. Muncim, iubim, prețuim.
Iar eu am încălecat pe o șa și v-am spus povestea mea. Și a ta! 🦄
Ce mult ne-am bucurat Ana,fetița mea,și cu mine când am găsit această poveste nouă. E frumos croita,sensibilă și plină de sens și adevăruri. Vă citim cu mare placere aproape în fiecare seară, va suntem recunoscătoare și apreciem învățămintele din spatele fiecărei povesti. Pupici cu sclipici de la o cititoare și o ascultătoare,ambele fidele paginii.
Niște povești extrem de frumoase. Copiii mei le adoră, am citit absolut toate poveștile. Totul a inceput de la Păunul Lăudăros, cu aceasta am dat startul și am descoperit această frumoasă pagină. Aproape în fiecare seară ne uitam sa vedem daca a mai apărut vreo poveste noua, iar în această seară am avut parte de o surpriză minunată, iar pt asta va mulțumim și sperăm ne mai surprindeți si să scrieți in continuare .
Vă mulțumesc! ❤️
Va multumim mult pentru frumoasele povesti! Sunt minunate!
In fiecare seara citim cate doua.🥰😍
Asteptam cu nerabdare povestile noi.
Fiul meu asculta de ani buni povestile pe care i citesc imainte de culcare si care uneori si mama lui le asculta cuminte , curioasa de actiunra povesti scrise plina de sens si imaginatie. Mii de Multumiri pt ceea ce faceti si scrieti!
Mulțumesc și eu! ❤️