Carieră

Carieră: ce foloase aduce un începător?

Știu că mulți privesc firmele ca pe organizații de binefacere. Ar trebui să-i angajeze pe toți cei care se prezintă la interviu sau măcar să aducă un psiholog care să le dea vestea proastă cât mai netraumatizant și personalizat cu putință. Și, după angajare, să-și mângâie zilnic pe cap angajații, spunându-le că sunt deștepți și frumoși. (*) Dar nu sunt. Și fiecare sosit este privit ca o resursă care, pe de o parte costă, și pe de alta aduce niște foloase. Așa cum oaia ne dă lâna, programatorul ne dă cod, contabilul ne dă ordine de plată, iar cel de la HR aduce alte oițe, pardon resurse, numai bune de introdus în Revisal. Companiile s-au prins, totuși, că trebuie să menajeze orgoliul oamenilor și au început să transmită formal mesaje de o corectitudine psihologică soră cu cărțile defunctului Mielu Zlate. Dar, între timp, toate caută soluții de a înlocui oamenii cu roboți, care nu cer concediu, nu se organizează în sindicate și nu au nevoie de “chimie” în relațiile cu șeful. E o capcană, dar când suntem mințiți ...
Citește mai mult »

Carieră: începutul este greu, dar continuarea poate fi agonizantă

Există deja o inflație de sfaturi privitoare la devenirea profesională. Multe puse sub forma unor citate motivaționale numai bune de înrămat, dar preferabil de ignorat, fiind, de fapt, niște proiecții generale și ideale care nu pot fi suprapuse unor situații atât de variate și individuale. Nu toată lumea are acces la aceleași opțiuni și alegeri, așadar alegerile sunt întotdeauna personale, intens analizate și asumate. Tocmai pentru că se scrie tot mai mult și nu întotdeauna corect, mi-am propus să reîncep să spun și eu vorbe despre carieră, în stilul meu care nu se înscrie în tendințe, pentru cei care știu să citească și printre rânduri. Încep cu un truism pe care-l repet obsesiv: începutul carierei este greu. Angajatorii vor oameni ieftini, dar măcar cu un minimum de știință în ale jobului respectiv. Problema debuturilor fiind aceea că de cele mai multe ori ne ajută să bifăm doar prima cerință. Cu alte cuvinte, dacă sunteți la început de drum, este greu de crezut că va suna telefonul ca la DSP zilele acestea după ce trimiteți CV-ul în lung și-n lat. ...
Citește mai mult »

O altă radiografie a succesului – Zlatan Ibrahimović

M-am delectat zilele acestea cu autobiografia lui Zlatan Ibrahimović, poate cel mai buni atacant ai generației sale și cu siguranță unul dintre cei mai controversați fotbaliști ai tuturor timpurilor. Este o carte foarte bine scrisă despre sport, dar și despre viață, carieră în general, relații interumane, leadership, succes. Ibra s-a născut într-un cartier social din Suedia într-o familie profund disfuncțională: un tată alcoolic, o mamă abuzivă, mai mulți frați și surori din relații diferite și, în general, o atmosferă pe care mulți am considera-o de nesuportat. Dar modalitatea lui de a se adapta a fost să accepte lucrurile așa cum sunt, fără resentimente sau analize de tipul “cum ar fi fost dacă?”. Și cu furia îndreptată spre exteriorul familiei: pe terenul de sport. Din povestirile copilăriei, putem bănui că Zlatan a fost un pic hiperactiv și cu siguranță “gifted”. Talentul adevărat trebuie gestionat cu grijă și dedicare, pentru că vine la pachet cu rebeliuni și forțe prea puternice pentru noi, oamenii obișnuiți. Cu o mamă care rupea linguri de lemn pe spinarea lui, asistenți sociali care încercau ...
Citește mai mult »

Întrebarea vedetă a interviurilor post-izolare

Nu știu dacă v-ați prins, dar am (re)devenit un fel de Baba Vanga. Deja v-am profețit că vom fi obligați să purtăm măști cu ceva timp înainte ca această idee să devină o certitudine. Așa că mai bag o fisă și vă spun şi ceva din sfera mea de activitate: care va fi întrebarea vedetă la interviurile de angajare atunci când se va termina cu statul acasă. O văd deja fluturată prin articole sterile scrise de consultanți, ca pe un stindard al cunoașterii totale. Are deja fani printre managerii care consideră că resursa umană este doar un creier mofturos prins de o carcasă de plastic cu şuruburi de inox. Şi o consider la fel de (ne)relevantă ca şi sora ei deja celebră “Unde te vezi peste 3 ani?” Fraților! Oameni buni! Creștinii mei! Agnosticii mei! Budiștii mei! Simpaticii mei (vorba vedetei)! CE AȚI ÎNVĂȚAT VOI ÎN IZOLARE? Ce abilități noi ați dobândit? Cum v-ați îmbunătățit profesional și personal? Exact, în contextul în care toate ţarile lovite de pandemie sunt îngrijorate nu doar de răspândirea virusului, ci şi de sănătatea ...
Citește mai mult »

Agilitate sau fragilitate?

Nu pot să nu scriu despre ce se întâmplă în piața muncii zilele acestea. Este evident există firme care au fost luate pe nepregătite de situația existentă. Cărora le-au picat proiecte, li s-a sugrumat cash-flow-ul, le-au dispărut clienți sau, poate, linii de business întregi. Și firme care, deși sunt pregătite, știu că nu pot susține pe o durată nedeterminată din fonduri proprii o armată de angajați înrolați în a aștepta vremuri mai bune. Primul meu sfat, pentru toți cei aflați într-o incipientă criză este să stea calmi, să încerce să analizeze la rece (aici consultanții ăia de-i huliți chiar pot ajuta, nefiind implicați emoțional în business-ul vostru) și, mai ales, să comunice. Cu angajații, cu clienții cheie, membrii board-ului între ei, cu piața. Uitați-vă la cei mari cum fac și încercați să scalați anumite reacții și comunicări. Al doilea sfat este să găsiți banii. Să calculați scenarii de dificultate diferită, să vedeți cât și cum ajung, de unde vin acum, de unde ar mai putea sosi (crizele aduc cu ele și oportunități, nu-i mit). Să găsiți găurile ...
Citește mai mult »

Echilibristica mamelor

Belinda Johnson, COO Airbnb, în vârstă de 52 de ani, a anunțat zilele trecute că părăsește scaunul înalt pe care l-a deținut pentru că își dorește să fie “o mamă și o soție mai bună”. Într-o scrisoare adresată angajaților companiei și ajunsă în presă, aceasta poveștește cum a ratat momente frumoase din viața primului ei copil și cum încearcă măcar la al doilea, ajuns(ă) deja la pragul adolescenței, să repare câte ceva. Executiva rămâne totuși în consiliul de administrație, deci nu părăsește total Airbnb. La 52 de ani și cu o poziție confortabilă la masa celor care dețin puterea financiară și de decizie, o astfel de mișcare nu pare deci tocmai riscantă. În biografia ei, fosta primă doamnă a Americii, Michelle Obama, povestește la rândul său cum mama ei și-a abandonat cariera pentru a-și crește cei doi copii, reluând-o odată cu admiterea lor la liceu. Pe de altă parte, citeam cu mulți ani în urmă un interviu cu Indra Nooyi, pe atunci CEO Pepsi, care ne dezvăluia câteva dintre despre încercările la care o supuneau copiii când ajungea târziu acasă, tocmai ...
Citește mai mult »

Despre reconversia profesională

Dacă la începuturile carierei mele era văzută ca o consecinţă a unei erori de proiectare a planului de carieră sau a unor fatidice prăbuşiri economice, în prezent a schimba drumul profesional a devenit o necesitate firească. Piaţa muncii are o dinamică accelerată, nevoile organizaţionale se aliniază în timp real, aşa că şi actorii principali sunt nevoiţi să se pregătească perpetuu pentru noi roluri. Ce este reconversia profesională? Aşa cum îi spune şi numele este o schimbare a meseriei. Aceasta poate fi totală (de exemplu din profesor să ajungi instalator, dacă ştiti bancul) sau parţială (este cazul programatorilor care schimbă tehnologia în care lucrează). Când se impune pregătirea pentru un nou job? Există două scenarii: – unul contextual – de regulă dispariţia sau rărirea anumitor roluri din piaţa muncii, care-i pune pe meseriaşii respectivi în postura de a-şi găsi cu dificultate un job. – unul individual – pe măsură ce înaintăm în vârstă nevoile, abilitătile, dorinţele noastre se schimbă. Deseori nu ne mai găsim locul într-o anumită breaslă şi simţim nevoia de găsi un altul, mai potrivit poate. Am spus cu mult ...
Citește mai mult »

Dictatura ne-angajabililor

În urmă cu ceva timp exista un refren al managerilor toxici în piaţa muncii autohtone. În ştiţi: “nu am neapărată nevoie de tine ca angajat, aşteaptă oricum încă zece mai buni la uşă”. Era unul neproductiv şi oricum fals, pentru că în istoria recentă n-a fost niciodată coadă la porţile firmelor româneşti, iar motivele nu ţin neapărat de factori economici sau sociali, cum se speculează. După cum se bagă de seamă, cozile mari sunt mereu la ghişeele care eliberează paşapoarte. Acum, după ce ziarele şi emisiunile de ştiri au bătut apa în piuă cu criza de personal, s-a schimbat kalimera: candidaţii toxici atuncă spre departamentele de recrutare un soi de “la noi e puterea, noi dictăm regulile”. Ceea ce este tot fals, că până la urmă atât candidatul cât şi firma au propriile procese de selecţie, dar dacă stăm să ne gândim, fără joburi, nu sunt nici oferte de selectat. În schimb dacă nu există candidaţi, apar procese automatizate sau comasate, redesign de departamente şi multiple alte artificii organizaţionale. Şi da, există apoi alte arii geografice ...
Citește mai mult »

O altă radiografie a succesului – Pete Sampras

Uite un lucru pe care cred că nu-l stie aproape nimeni despre mine: în adolescenţă l-am adorat pe Pete Sampras. Deşi nu pot spune că sunt pasionată de tenis, tipul ăsta m-a făcut să mă uit cu plăcere la multe dintre meciurile lui, iar pe unele chiar să mi le mai amintesc şi azi. Îmi părea foarte raţional şi calculat, dar totodată pasional în jocul lui, o combinaţie atipică şi poate de aceea intrigantă. În plus era frumuşel 🙂 Cu toate acestea, deşi am citit deja cartea autobiografica a lui Agassi, ba chiar şi pe cea a lui Federer, n-am considerat că Sampras ar avea ceva surprinzător de spus. Când zici raţional zici cumva şi plicticos, etichetă cu care tenismenul s-a luptat o buna parte a carierei sale şi în capcana căreia am căzut şi eu. Totuşi zilele acestea m-am încumetat să citesc şi “Pete Sampras – În mintea unui campion”, scrisă împreună cu jurnalistul american Peter Bodo. Am găsit acolo, ca şi în celelalte, poveşti despre succes, modele câştigătoare de parenting, o reţetă proprie a câştigului, ...
Citește mai mult »

Ce înseamnă “neatractiv” în piața muncii

Observam zilele trecute într-o postare pe LinkedIn că unele departamente de HR încă gândesc lucrurile rudimentar și înapoia timpurilor, făcând acolo referire inclusiv la cele care, deși reprezintă firme neatractive în piața muncii, vor să externalizeze recrutarea bugetând salarii de subzistență. Probabil asta ne va tăia definitiv de pe lista de potențiali furnizori de servicii, dar așa cum am declarat public în numeroase rânduri, oricum puține astfel de departamente ne (mai) cheamă la negocieri. ”Ce înseamnă firmă neatractivă?” m-a întrebat acolo cineva și pe bună dreptate. Neatractivitatea există în piața muncii dintotdeauna, doar că azi o îmbrăcăm în termeni pompoși când vine vorba despre organizații. Nu mai putem spune că au management varză sau că sunt praf, ci o dăm diplomat în lipsa brandului de angajator. Și candidații pot fi neatractivi, și nu la fizic mă refer, dar nu mai este corect politic să recunoaștem, putând fi astfel acuzați de atitudini discriminatorii. Să o luăm așadar pe rând. Ce înseamnă o companie/ organizație neatractivă? Este simplu: o firmă care nu poate atrage talente. Le respinge încă din anunțul de angajare cu formulări ...
Citește mai mult »