Carieră

Iluzia fericirii

Unul dintre conceptele aduse relativ recent în spațiul organizațional a fost fericirea la locul de muncă. Managementul modern avea până atunci ca indicator de urmărit satisfacția angajaților, adică ceva bazat pe elemente măsurabile. Fericirea, știm cu toții, este o stare supremă și subiectivă. Satisfacția reprezintă un nivel optim, obiectiv. Încă de când a apărut am contestat intens această idee, a introducerii unui concept mai degrabă filozofic în fabrici, uzine, birouri. Oamenii nu pot, nu trebuie și nu au de ce să fie fericiți tot timpul la muncă. Este o utopie să ne închipuim că poate cineva să susțină o stare de bucurie măcar 30-40% din timpul de lucru. Un job normal presupune de regulă multă rutină, deci plictiseală. Apoi frustrări inerente legate de rezultate sau relațiile interumane. Potențiale mici sau mari crize. Neprevăzut, deci anxietate. Și realizări, deci clar și momente înălțătoare! Dar câte? În plus scopul de bază al relațiilor angajat-angajator sunt banii. Unul îi primește, oferind muncă, altul primește munca și oferă banii. Iar aceștia chiar nu aduc fericirea, orice vi s-ar zice. Rezolvă nevoile de ...
Citește mai mult »

Motivaționalul zilei

Știrea zilei vine din India, unde un cuplu a deschis o clinică de înfrumusețare unică în lume. Cei doi soți și-au construit afacerea pe o mașină a timpului care te întinerește, fără efecte adverse sau durere, cu până la 40 de ani. Ați citit bine: oamenii au declarat că au importat din Israel un aparat cu ajutorul căruia se poate călători în timp, întinerind astfel în mod remarcabil. Și întreaga strategie de promovare s-a învârtit în jurul unei femei de 60 de ani care a ajuns să arate de 21 folosind miraculoasa mașinărie. În caz că vă întrebați, cea mai mare sumă cheltuită de clienții ascuțiți la minte și generoși la portofel a fost de 21.000 de dolari. Abia după vreo cinci ședințe doamna în cauză s-a prins că nu prea e treabă bună cu aparatul importat din Israel. Cei doi antreprenori indieni au reușit să câștige 4.000.000 $ din afacerea cu pricina, până când au început reclamațiile la Poliție. Pare stupid de-a dreptul ca cineva să creadă că există o mașină a timpului care te întinerește. Dar ...
Citește mai mult »

Vorbele acelea care contează, dar nu se viralizează

Mai vorbim puțin despre sport – recenta Olimpiadă a fost plină de subiecte suculente și e păcat să le lăsăm baltă așa repede. Aș scrie mult pe tema asta, mai ales că echipa noastră a fost în întregime de admirat și aplaudat. Aleg azi, totuși, să le mulțumesc părinților lui David Popovici, pentru declarațiile lor care aduc lămuriri într-o zona a parentingului intangibilă nouă, tuturor: cum se vede, cum se simte, cum se face părințeala campionilor. Recent s-a viralizat un interviu al lui Mihai Popovici, tatăl înotătorului, în care povestea despre lipsa de presiune din partea familiei în devenirea campionului de la înot. Părinți, cluburi, antrenori, sportivi, toți au considerat genială abordarea și au dat share vorbelor cu pricina. Suntem cu toții de acord: presiunea nu e bună! Dar una este să aplauzi de pe margine, alta să faci și tu la fel. Deci odată stins ecoul online, vă garantez că ne întoarcem toți la vechile metehne. Pentru că așa am fost educați. Și pentru că așa este sistemul care duce mai departe vechile mentalități. Parentingul este important când ...
Citește mai mult »

Dezorientarea profesională a începutului de carieră

Statisticile din piața muncii zic că tinerii din ziua de azi își schimbă jobul prea repede, timpul mediu petrecut într-o firmă fiind 4 luni. Schimbă și domeniul de lucru totodată, iar treaba asta a fost denumită de specialiști dezorientare profesională. Realitatea este că și tinerii de ieri au fost tot dezorientați, singura diferență fiind că în prezent există mult mai multe domenii în care își permit să experimenteze. Au apărut și alte cauze ale inadaptării celor abia intrați în câmpul muncii față de cele din trecut, când proaspeții absolvenți pur și simplu își căutau calea prin clasica metodă încercare și eroare. În primul rând avem ruptura tot mai serioasă dintre școală și realitatea economică. Practic elevii de azi învață mai multe ca noi, dar paradoxal știu mai puține. Și în ciuda materiilor școlare care ar trebui să-i dezvolte personal și social, tot au lacune mari în zona de soft skills și valori sociale. Apoi este noul parenting care îi protejează excesiv. Știu și eu cum este: atunci când te-ai luptat cu multe nedreptăți, frustrări, oameni dificili în carieră, vrei ...
Citește mai mult »

Tinerii din ziua de azi

Scriu proaspăt întoarsă de la ceremonia de absolvire a copilului mare. Au sărbătorit cu stil, pe scena cea mare a Teatrului Național. Petrecerea continuă seara, la un restaurant de lux. Și-au organizat singuri festivitățile, care au fost bine puse la punct, fără sincope sau erori. Pentru că aceștia sunt tinerii de azi: țintesc sus și își ating obiectivele orice ar fi. Știu asta, pentru că am și eu unul aproape. Învață, muncește, speră și reușește. Face mult mai multe și mai bine decât am fi reușit noi, la vârsta lui. Este foarte ancorat în realitate, își analizează bine oportunitățile și pașii de urmat, se mobilizează orice ar fi și duce la capăt ceea ce își propune. Jumătate de viață am auzit despre generația mea că ar fi una de sacrificiu. Ce-i drept tinerețea noastră a stat sub semnul incertitudinii economice, a oportunităților de carieră prost plătite, a chinului perpetuu. Și deseori ni se pare că sacrificiile noastre au fost în zadar. De aceea atunci când copilul cel mare ne-a comunicat că vrea să-și facă studiile superioare acasă, în ciuda ...
Citește mai mult »

Ani lumină

Am lipsit o vreme, abia aștept să vă povestesc. Dar până îmi fac ordine în gânduri, bagaje și fotografii, vă zic despre altceva: Citind știrile departe de țară, vezi mult mai clar cât de măruntă este mentalitatea autohtonă și de ce ne învârtim în cercul sărăciei de atâta amar de vreme. Nu am inventat noi corupția, nici traficul de influență, cu atât mai puțin abuzul, fiind de fapt un popor destul de pașnic. Dar avem talentul de a le ridica la rang de artă, de a le îmbrăca în mantia unor calități umane desăvârșite, deși vorbim despre tare de caracter în cea mai pură formă. De multă vreme se discută despre neregulile, ca să nu spun absurdul situației, dintr-un liceu bucureștean cu predare în limba germană, unde există examen de admitere încă de la clasa pregătitoare. Copii de 6 ani fac meditații intensiv pentru a accede la această Mecca educațională, fără de care ar fi doar niște elevi banali, ca toți ceilalți de vârsta lor, condamnați la mediocritate. Sunt ironică, dar snobismul educațional nu merită altă abordare. Cel mai ...
Citește mai mult »

O abilitate subestimată: rapiditatea deciziei

În implementarea proiectelor de evaluare a angajaților am ținut întotdeauna la un indicator de performanță care este relevant atât pentru pozițiile de conducere cât și pentru cele de execuție, dar care este adesea ignorat: rapiditatea deciziei. Toată lumea aplaudă soluția perfectă. Dar dacă vine cu o zi prea târziu, deja perfecțiunea nu mai ajută. În plus, cu cât iei mai repede o hotărâre despre ceea ce ai de făcut, cu atât mecanismele din jur se mișcă mai eficient. Oamenii au senzația că dacă stau și analizează excesiv niște date vor avea o acuratețe mai bună a soluțiilor oferite. Realitatea este că oricât le-ai pritoci, tot cu aceleași informații jonglezi și tot din aceleași perspective le privești. A sta și a super-analiza devine așadar inutil. Iar tot acest timp în care ești agățat între soluții este nu doar mort, ci și o piedică majoră pe traseul către decizii ulterioare. A sta blocat din a acționa, a avea resursele nemobilizate și ținute în stand-by de neputința de a alege calea de urmat, este mai neproductiv decât a greși. O eroare deschide ...
Citește mai mult »

Companiilor le pasă de fericirea ta până în momentul în care devii nefericit

Mi-am început dimineața frunzărind noutățile. Probabil că mă voi lăsa de sportul acesta o vreme, pare că trăim niște vremuri incontrolabil de nebune. Una din știri amintea de procesul dintre compania META (mama la aplicațiile de Social Media) și foștii săi angajați, care se plâng că erau obligați la job să vizioneze integral videoclipuri cu un conținut explicit și atroce, în vederea moderării lor. Nu v-aș descrie ce înseamnă atroce, dar trebuie să vă faceți totuși o idee. Conform relatărilor, oamenii încearcă să încarce pe platformele META filmări în care mătrășesc în scop canibalistic bebeluși, fierb animale vii sau le abuzează în diverse alte moduri greu de închipuit. Descrierile din articol m-au șocat și adus cu picioarele pe pământ. Dacă vă închipuiți că doar grupările teroriste pot fi pervers de criminale, n-aveți idee unde poate duce mintea dezaxată a unui singur om! Trecând peste abominabilul situației, compania susține că a pus tot timpul sănătatea mintală a angajaților în topul priorităților și că există psihologi care le stau la dispoziție celor care au nevoie de consiliere și suport. Dar cei ...
Citește mai mult »

4 pași spre reușită

Există o întreagă literatură pe tema interviurilor de selecție. Cum să te îmbraci, ce să zici, ce să nu faci, toate sunt analizate în mod temeinic și servite ca rețete sigure pentru a reuși. Dar lucrurile sunt ceva mai adânci decât par pe marele Internet. Mult mai simple, dar și mai greu de accesat. Pentru a reuși la un interviu, într-o relație, în carieră sau pur și simplu în viață, ai, așadar, nevoie de 4 elemente esențiale: 1. Să fii foarte sincer(ă) cu tine. În orice moment să știi exact ce vrei, ce poți, ce cunoști, ce slăbiciuni ai. Asta nu înseamnă că trebuie să le și declari public, mai ales la interviurile de angajare, dar onestitatea față de propria persoană, dialogurile interioare cinstite sunt cea mai dreaptă cale spre reușită. 2. Să îți asumi responsabilitatea pentru tot ceea ce ți se întâmplă. Nu e de vină mama, tata, șeful, colegii, situația economică, ghinionul, vremea de afară sau tipa de la HR. Indiferent ce ți se pune pe masă, ai dreptul, capacitatea și obligația de a servi ce și ...
Citește mai mult »

Oameni și etichete

Suntem oameni și ne plac etichetele, pentru că sunt concise, vizuale, utile. Iar în proiectele de recrutare și selecție această preferință este extrem de clară. Candidații devin astfel bătrâni dacă au peste 45 de ani, inadaptabili dacă au schimbat jobul recent și sunt deja în căutarea altuia, pretențioși dacă cer să le fie respectat statutul profesional. Superficiali dacă arată prea bine, lipsiți de atractivitate dacă nu sunt de revistă. Nu au experiență dacă abia și-au finalizat studiile și nici potențial, dacă nu au definit încă un drum al carierei. Par conflictuali dacă au divorțat, intoleranți la frustrări dacă nu au copii, plafonați dacă au petrecut câte un deceniu în același birou. Este simplu ca pornind de la un aspect din CV să etichetezi întregul destin al omului. De aceea mulți cred că se pricep în a recruta și selecta. Realitatea este mult mai complicată de atât. Sunt oameni de 50+ mai curioși, adaptabili și dispuși să învețe ca tineri de 20+. Sau absolvenți care, deși nu au experiență, progresează atât de repede încât îi depășesc rapid pe cei ...
Citește mai mult »