Despre beneficiile oferite angajaților

Constat cu mirare că multe companii consideră ca beneficii ale angajaților lucruri care par mai degrabă în avantajul lor ca angajatorilor.

Nu scot acum Ză Book să lămuresc termenii ca la carte, pentru că se pare că DEX-ul explică la fix: un beneficiu este așadar un câștig, profit sau folos pe care-l are cineva din ceva.

În cadru organizațional definiția se păstrează întocmai: pentru a oferi beneficii angajaților, trebuie ca aceștia să câștige ceva în plus față de salariu pentru munca lor, să aibă un avantaj, un profit față de angajator.

Să luăm așadar laptopul sau telefonul mobil. Care sunt instrumente de lucru, iar avantajul mobilității angajaților este mai ales al companiei. Care ar fi “profitul” angajaților? Două griji în plus, ca să nu o mai pun și pe cea a monitorizării?

Apoi mașina de serviciu. Adesea un instrument de marketing și optimizare a timpului de lucru, masina este un beneficiu doar atunci când poate fi folosită și în interes personal (drumul până acasă nu se pune, știți, da?). Dar și așa, dacă-i trimiți să spele limuzinele pe banii companiei, asta chiar nu mai e un beneficiu. Ci o necesitate logistică și chiar de branding.

Cursurile de instruire chiar sunt bine văzute de angajați. Dar dacă îți duci echipa de vânzări la cursuri specifice, din nou vorbim despre o necesitate de business. Dacă vă gândiți să încurajați nevoi exotice de instruire a angajaților (cursuri de japoneză fără vreo legătură comercială cu zona respectivă), abia atunci devine beneficiu. Moft, dar beneficiu.

Văd că și medicina muncii, obligație legală altminteri, apare pe lista unora. Sau zilele libere definite deja în cadru legislativ. Faptul că vorbim despre o potențială cheltuială pentru angajator, asta nu o transformă automat într-un vis frumos de angajat!

De asemenea, mi-aș dori să văd depășită paradigma pe care o văd la managementul de tip comerciant: “firma ce câștigă din asta?”. Câștigă suficient, fiți pe pace, dar tocmai că nu despre asta este vorba. A oferi un beneficiu și a cere ceva în schimb, se cheamă că a devenit parte a pachetului salarial. Sau, cum îi zice cartea, s-a transformat în remunerație contingentă.