Două exemple recente din seria parentală “fac ce știu, dar știu ce fac?” (*)
1. Marele copil este implicat într-un proiect care îl pasionează foarte tare. A început școala, proiectul continuă, iar eu îl pisez la cap să o ia mai ușor pentru că la vârsta lui mi se pare important să facă și altele. De exemplu să doarmă la prânz. Sau să se plictisească.
Evident că eu spun, eu aud, așa că într-o discuție recentă i-am aruncat pastila cu sindromul burnout.
– Ce-i ăla?
– Oboseală extremă pe care nu o conștientizezi, dar care te îmbolnăvește grav. Sunt oameni care chiar mor! bag eu artileria grea în parenting, frica, cu gândul la biata Raluca Stroescu (**).
În mintea mea argumentul ăsta ar fi trebuit să funcționeze brici. Fiecare om suntem diferiți, vorba poetului, dar toți ne temem de lumea cealaltă. Răspunsul mi-a demolat toate așteptările:
– Pe bune, mori? Păi toată lumea moare. Și mi se pare foarte mișto să mori făcând ceea ce îți place!
E clar, mi-a ieșit schema mai ceva ca Domnului Dragnea investirea celui de-al treilea guvern!
MC 1 – Eu 0.
2. Spun celui mic povestea de seară – o adaptare contemporană și foarte creativă după “Iepurele și ariciul”. Pentru cine nu știe povestea, ariciul a reușit să fie mai rapid decât iepurele printr-un șiretlic. În relatarea mea intriga a fost mai conflictuală spre războinică, iepurele extrem de arogant și ariciul cam răzbunător.
Primul șoc este că șiretlicul folosit în cursă este considerat lipsit de fair-play de către copil: sunt doi contra unul, iar ariciul nici măcar nu aleargă!
Ca să trec cu grație peste moment bag motivul răzbunării. La final, după ce iepurele cade lat învins de propriul orgoliu, întreb ca la defunctele ore de Comunicare de pe vremea lui Pazvante:
– Ce crezi, a făcut bine ariciul că s-a răzbunat pe iepure păcălindu-l și epuizându-i forțele?
– Nu! răspunde prompt copilul.
Mânca-l-ar mama, ce corect gândește! Cuprinsă de mândrie didactică, mai bag o întrebare:
– Păi ce ar fi trebuit să facă?
– Să-l bată! îmi răspunde prompt cel mic năruindu-mi brusc toate speranțele. Sau măcar să-i spună: “Băi, eu nu mai sunt prieten cu tine!”
Copiii 2 – Eu 0. Am înfrânt!
(*) este o parafrază firească a vechiului slogan “Faci ce vrei, dar știi ce faci?”. Cine știe, cunoaște…
(**) simbolul luptei împotriva muncii duse la extrem, care până la urmă a murit din cauza unui diabet nediagnosticat corect.