Management

Oameni, metehne și obiceiuri

În ultima vreme au apărut discuții despre moralitatea celor care ne livrează diverse bunuri. Am auzit astfel din cel puțin trei surse că unii curieri încearcă să-și suplimenteze veniturile taxând suplimentar servicii imaginare, adică păcălind persoane vulnerabile sau pur și simplu neatente. Și mi-am amintit cum era să sar la beregata unui mare antreprenor la o conferință pe teme de management, unde stimabilul ne sfătuia despre cel al resurselor umane din HoReCa: când vine vorba despre prestările de servicii, ca patron dai salariul minim pe economie și atât. De rest se ocupă clienții. Angajații care se descurcă au așadar bacșișuri mari, care suplimentează serios veniturile. Patronul economisește din taxe, muncitorul are venituri de vis. Omniprezentul gri petrol al salarizării, că negru abanos e rușinos, de aceea numa’ la buticurile insignifiante îl mai vezi. Pare profitabil, nu zic nu! Dar a lăsa nivelul de trai și motivația angajaților care prestează servicii la mâna clienților este, de fapt, păgubos. Nu doar că oamenii ăștia nu au acces la instrumente de creditare pentru a-și îmbunătăți diverse aspecte ale vieții, de exemplu să-și ...
Citește mai mult »

Ce alegi: un medic care știe meserie sau unul care are “atitudine”?

Este plină agora online de păreri privitoare la criteriile de selecție care trebuie aplicate la angajare. Și există o unanimitate: contează mai mult profilul personal decât pregătirea profesională. Atitudinea este cea care vinde, nicidecum știința de carte. Într-o țară de mâna a treia, da, contează mai mult să pară că știi, nu că știi, așa cum zice copilul meu mare. Să fii mințit frumos, să fii atras, motivat, fermecat. Dar marile descoperiri științifice, invenții, miracole medicale, nu au fost făcute de șmecherași care știau cum să fenteze un interviu de angajare, ci de oameni tobă de carte. La fel și firmele pe care le vedem acum ca iconice. Marile branduri au în istoria lor oameni care poate personal n-au fost cei mai atractivi sau angajabili. Dar clar au știut cu balonul managementului. Și despre leadership se vorbește obsesiv. Este la modă să fii un șef cool. Dar în situații de criză economică, ciclice și imprevizibile după cum observăm, mai importante decât carisma sunt capacitatea de a lua decizii grele și de a rămâne ferm pe poziții. De regulă, ...
Citește mai mult »

Carieră: ce foloase aduce un începător?

Știu că mulți privesc firmele ca pe organizații de binefacere. Ar trebui să-i angajeze pe toți cei care se prezintă la interviu sau măcar să aducă un psiholog care să le dea vestea proastă cât mai netraumatizant și personalizat cu putință. Și, după angajare, să-și mângâie zilnic pe cap angajații, spunându-le că sunt deștepți și frumoși. (*) Dar nu sunt. Și fiecare sosit este privit ca o resursă care, pe de o parte costă, și pe de alta aduce niște foloase. Așa cum oaia ne dă lâna, programatorul ne dă cod, contabilul ne dă ordine de plată, iar cel de la HR aduce alte oițe, pardon resurse, numai bune de introdus în Revisal. Companiile s-au prins, totuși, că trebuie să menajeze orgoliul oamenilor și au început să transmită formal mesaje de o corectitudine psihologică soră cu cărțile defunctului Mielu Zlate. Dar, între timp, toate caută soluții de a înlocui oamenii cu roboți, care nu cer concediu, nu se organizează în sindicate și nu au nevoie de “chimie” în relațiile cu șeful. E o capcană, dar când suntem mințiți ...
Citește mai mult »

Conflictele cronice

Știu oameni care se ceartă de o viață pentru diverse. Cinci metri de pământ de la tăticu, ziua aia în care s-au uitat chiorâș unii la alții, lipsa de ajutor în anumite spețe. Perpetuu mai apare o scânteie care aprinde focul arțagului. Și dacă nu apare, cineva are grijă să o genereze. Am avut rude, vecini, prieteni, colegi perpetuu în corzi. Știu cupluri care se ceartă din orice, și tineri, și bătrâni, chiar și în grupurile de joacă ale copilului mic există o dinamică a conflictelor. La adolescenți nu cred că este cazul să mai povestesc. Înțeleg cum funcționează relațiile umane și știu cum, de ce, când apar conflictele. Și cele personale, dar și cele organizaționale. Totuși nu înțelegeam cum de oamenii ăștia nu obosesc de atâta ceartă. Nu se satură de mizilicuri țipate și nu încearcă să rezolve punctual anumite situații. Multe fiind abordabile. O să spuneți că e în firea lor să fie conflictuali. Da, dar mai e ceva: într-o lume care își schimbă perpetuu reperele, faptul că te poți baza pe aceeași oameni, fie și să ...
Citește mai mult »

Tu cu cine îți închizi pantalonii?

Vă mai amintiţi cum era să-mi strice Zewa căsnicia? De atunci mă tot minunez cât poate inova o companie care produce hârtie igienică şi şerveţele. Serios, sunt chiar tari şi merită respectul meu: au făcut iniţial tubul rolei de papirus pentru dos numai bun de aruncat în vasul de toaletă. Şerveţele care miros divin, desfundă nasul sau nu-l raşchetează. Ba, mai mult, nu se destramă la spălat! Acum au redimensionat dreptunghiul aferent, făcând-ul mai lung si mai texturat. (Trebuie să încercați noile produse! 🙂 ) Pare greu de crezut că poţi inova în domeniul hârtiei de şters fundul. Dar cei de la Zewa nu doar că o fac, dar au şi stil în a promova inovaţiile lor, organizând campanii de promovare intense şi vizibile. Dacă tot am ajuns să vă împărtăşesc lucruri atât de intime, vă mai zic unul: înainte de a-mi cumpăra un obiect vestimentar cu fermoar, verific brandul acestuia. Şi evit achiziţia dacă nu este unul YKK. Pentru cei care nu ştiu, YKK este o companie japoneză fondată în 1934. Sunt cunoscuţi pentru fermoarele lor care ...
Citește mai mult »

Perfecțiunea plictisește

Zilele acestea a devenit viral răspunsul unui business din HoReCa la un review negativ dat de unul dintre clienți. Nebunie mare, deja văd că s-a ajuns la amenințări cu regulamentul GDPR, ceea ce înseamnă că lumea s-a inflamat tare de tot. Toată lumea pariază așadar pe moartea respectivei afaceri. Pentru că nu se face să răspunzi în doi peri unui om necăjit care ți-a trecut pragul. Iar mulți potențiali clienți (not) declară cu tărie că n-ar călca nici morți pragul stabilimentului. Realitatea este că scandalurile sunt bune. Uite eu nu auzisem de opțiunea aceasta turistică, am aflat acum. Nu știu dacă voi merge acolo, dar nu din cauza prezentei probleme, ci pentru că vara asta mi-e neclar oricum ce fac cu viața mea. Există în istoria recentă sute de exemple: situații controversate care au escaladat rapid și au dat de înțeles că se pot încheia cu un final brusc de carieră sau afaceri. Dar lucrurile au intrat pe făgașul cunoscut și profitabil la fel de repede ca atunci când au luat-o razna. Oamenii, publicul larg, nu doar că uită ...
Citește mai mult »

Marea văicăreală națională

Unele dintre primele întrebări care apar în proiectele de consultanță se referă la bani: care e cifra de afaceri, se prezintă în creștere sau scădere, cum iese împărțită la numărul de angajați și altele din zona asta. Managerii eficienți dau răspunsurile instictiv, chiar dacă sunt luați prin surprindere. Calculează pe loc, știu exact cum stau pentru că le e clar că dincolo de citatele motivaționale despre leadership și valoarea angajaților, stabilitatea unei firme este dată de bani și fluxurile lor. Managerii ineficienți o dau în confidențialitate și alte bălării care să le ascundă neștiința. Să vorbești despre banii afacerilor nu este nici rușinos, nici imoral, ci absolut normal și natural. Acum să privim la această uriașă corporație disfuncțională care este Statul român. Și la cei care îl conduc. La cum își stabilesc bugetele, își ascund sursele de finanțare, o dau cotită când li se cer explicații, n-au niciodată bani de investiții, dar există surse privilegiate care primesc sume considerabile din variate și tot mai ciudate motive. Ați auzit vreodată cât ne costă nebunia numită Covid-19? Ați auzit vreodată ...
Citește mai mult »

Odă simplităţii

Nu știu alții cum sunt, dar mie îmi pare din ce în ce mai complicată viața. Noi, oamenii, reuşim de minune să transformăm orice chestie banală într-un labirint de comportamente şi paşi cu o ordine extrem de complexă şi cu o durată suficient de mare încât să ne umple timpul până la refuz. Să nu cumva să rămânem fără ocupaţii, noi cu noi înşine, că ar fi prăpăd. Firmele reuşesc să creeze proceduri atât de laborioase, încât doar să te familiarizezi cu ele îţi depășește timpul de lucru. Manuale de instrucțiuni kilometrice și regulamente stufoase care, normal, de atâta amar de scris încep să se bată cap în cap. Nu-i de mirare că nu le citește nimeni sau, în cazul fericit în care există astfel de ambițioși, știința le intră pe un ochi și le iese pe celălalt. Creşterea copiilor implică acum o documentare temeinică, pe multiple planuri și cu un conținut variat: medicină, psihologie, nutriție, fundamente ale educației, ergonomia spațiului, filosofie și morală, astrologie, astronomie, chimie organică și bucătărie moleculară. De la “mănânci ce ți-am pus ...
Citește mai mult »

Din nou despre schimbare

Unul dintre cele mai invocate subiecte de dezvoltare personală și consultanță organizațională este schimbarea. Se vorbește despre ea ca despre un Sfânt Duh pământenesc și nu degeaba, cu siguranță este o constantă a existenței fiecăruia dintre noi. Dar nu se vorbește neapărat corect. Pentru că schimbarea voită, conștientă, este greu spre imposibil de implementat. Iar ceea ce noi numim schimbare se dovedește, de fapt, doar un proces adaptativ la modificările care apar în exteriorul nostru. În proiectele de consultanță, sunt extrem de vizibile aceste coordonate: atunci când îți propui să schimbi ceva reușești rareori și necesită eforturi supranaturale. Apoi inevitabil apar dezechilibre, modificări nedorite și greu de anticipat în alte zone care nu necesitau intervenții. Organizațiile sunt organisme complexe, greu de cunoscut în profunzimea lor, de aceea astfel de soluții trebuie privite cu mult scepticism. Ce poate face totuși un consultant? Niște mecanisme funcționale fără neapărat să le schimbe pe cele existente, identificarea verigilor slabe și, mai ales, a zonelor de potențială creștere. Nu poate intra totuși cu picamerul și demola în speranța unei reconstruiri durabile decât dacă ...
Citește mai mult »

Întrebarea vedetă a interviurilor post-izolare

Nu știu dacă v-ați prins, dar am (re)devenit un fel de Baba Vanga. Deja v-am profețit că vom fi obligați să purtăm măști cu ceva timp înainte ca această idee să devină o certitudine. Așa că mai bag o fisă și vă spun şi ceva din sfera mea de activitate: care va fi întrebarea vedetă la interviurile de angajare atunci când se va termina cu statul acasă. O văd deja fluturată prin articole sterile scrise de consultanți, ca pe un stindard al cunoașterii totale. Are deja fani printre managerii care consideră că resursa umană este doar un creier mofturos prins de o carcasă de plastic cu şuruburi de inox. Şi o consider la fel de (ne)relevantă ca şi sora ei deja celebră “Unde te vezi peste 3 ani?” Fraților! Oameni buni! Creștinii mei! Agnosticii mei! Budiștii mei! Simpaticii mei (vorba vedetei)! CE AȚI ÎNVĂȚAT VOI ÎN IZOLARE? Ce abilități noi ați dobândit? Cum v-ați îmbunătățit profesional și personal? Exact, în contextul în care toate ţarile lovite de pandemie sunt îngrijorate nu doar de răspândirea virusului, ci şi de sănătatea ...
Citește mai mult »