Management

Oameni și etichete

Suntem oameni și ne plac etichetele, pentru că sunt concise, vizuale, utile. Iar în proiectele de recrutare și selecție această preferință este extrem de clară. Candidații devin astfel bătrâni dacă au peste 45 de ani, inadaptabili dacă au schimbat jobul recent și sunt deja în căutarea altuia, pretențioși dacă cer să le fie respectat statutul profesional. Superficiali dacă arată prea bine, lipsiți de atractivitate dacă nu sunt de revistă. Nu au experiență dacă abia și-au finalizat studiile și nici potențial, dacă nu au definit încă un drum al carierei. Par conflictuali dacă au divorțat, intoleranți la frustrări dacă nu au copii, plafonați dacă au petrecut câte un deceniu în același birou. Este simplu ca pornind de la un aspect din CV să etichetezi întregul destin al omului. De aceea mulți cred că se pricep în a recruta și selecta. Realitatea este mult mai complicată de atât. Sunt oameni de 50+ mai curioși, adaptabili și dispuși să învețe ca tineri de 20+. Sau absolvenți care, deși nu au experiență, progresează atât de repede încât îi depășesc rapid pe cei ...
Citește mai mult »

Salarii în funcție de performanță – simplu de zis, greu de pus în practică

Auzim foarte des acest deziderat: lucrătorii de la stat să fie plătiți în funcție de performanță. Pare o chestie facilă și utilă, în realitate remunerarea contingentă, așa cum îi spune la carte salarizării condiționate de realizările profesionale, este dificilă și greu de implementat chiar și în mediul privat. Managementul performanței a fost legiferat la noi mai clar după criza din 2008-2009, când guvernul de atunci a modificat Codul Muncii în vederea optimizării instrumentelor legale folosite în disponibilizările masive de personal. Au trecut așadar ceva ani, iar în practica de personal nu s-a schimbat nimic. De ce? Performanța este lucrul naibii: ca să o vezi trebuie să o definești și să o evaluezi periodic. Pentru a o defini, trebuie să existe o viziune clară, din care să rezulte obiectivele profesionale ale fiecărui angajat. Apoi să stabilești calitățile personale și profesionale care pot ajuta angajatul să le atingă. Iar pentru evaluare organizațiile au nevoie de timp, energie și instrumente optime, bine calibrate. Cum viziunea este cel mai greu concept în business, iar timpul, energia și instrumentele optime costă mult, oamenii s-au obișnuit să ...
Citește mai mult »

Trei comportamente perdante în business

Am o vârstă, deci am văzut copii crescând, relații evoluând și afaceri murind. Despre copii și relații am tot vorbit, azi vă povestesc despre top trei comportamente distructive pe care le-am observat de-a lungul timpului în firmele care au reușit performanța să dispară din peisaj: 1. Credința ca în majoritatea lor oamenii sunt proști, deci pot fi ușor prostiți. N-am să vă mint, majoritatea oamenilor este compusă din mediocrități, din indivizi cu minte puțină și aspirații pe măsură. Dar asta nu înseamnă că-i poți păcăli repetat, profitabil. De fapt prostul este greu de prostit, așa cum și hoțul știe să se păzească bine. Trebuie să fii genial să poți monetiza legal și durabil stupiditatea umană. Ori, după cum spuneam, puțini sunt așa printre noi. Nu mai încercați așadar să vindeți chestii luate de pe site-uri dubioase cu adaos dublu. Nici să umflați firme cu pompa doar pentru a le vinde. A-ți desconsidera cumpărătorii este calea sigură spre eșec. 2. Mentalitatea de tipul “nu este altul mai bun în piață”. Încrederea în forțe proprii e minunată, dar în business  “mai bun” este ...
Citește mai mult »

Trei concluzii despre performanță

Prin iarnă m-a purtat norocul într-un hotel la care nimeream pe telecomanda televizorului doar canalele din ograda Televiziunii Române. Așa am ajuns să privesc cu uimire și îngrijorare preselecția națională pentru concursul Eurovision. Care a fost ceva între râs, plâns, perplexitate, șoc, plictiseală dureroasă și penibil. Singura prestație ieșită, cât de cât, din tiparul trist a fost cea care a și reprezentat aseară țara noastră în semifinalele concursului, nereușind totuși să ajungă în finală. Știu că Eurovisionul este cel mai comentat eveniment ignorat, dacă înțelegeți paradoxul. Nimeni nu urmărește fenomenul, dar toți au o opinie pertinentă despre cine ar trebui să câștige. Și tocmai de aceea este cel mai relevant fenomen pentru o discuție despre managementul performanței. Prima concluzie pe care o putem trage urmărind acest festival este că întotdeauna criticile generează scăderea performanțelor. An de an performerii noștri sunt făcuți franjuri în presă și Social Media. Întotdeauna altul era mai potrivit, există niște interese ascunse, ca să nu mai spun cât suntem de persecutați ca neam și țară. Realitatea este că industria muzicală de la noi este mediocră. ...
Citește mai mult »

În lumea lor

Am avut cândva o scurtă și tristă colaborare cu o companie nici prea mare, nici prea mică, dar cu un potențial imens. Zic tristă pentru că a fost prima oară când am simțit că sunt absolut degeaba într-un context profesional. Lucrurile mergeau acolo din prost în foarte prost, salariile întârziau intervale de timp cuprinse între lună și trimestru, relațiile de muncă erau haotice. Dar oamenii comunicau foarte oficial. Orice solicitare din partea unui manager venea sub forma unui atașament la email numit “decizie”, care avea inclusiv ștampilă. Adică se scria documentul, se printa, se parafa, se atașa unui email, iar forma fizică se îndosaria. Decideau dând cu subsemnatul tipul de la vânzări, directorul general, directorul financiar, marketing. Dosare întregi de decizii. Cu implementarea lor era mai complicat. Inadvertența dintre vremurile actuale, în care lucrurile se mișcă rapid, relațiile de lucru merg dincolo de fișa postului, colaborarea este o realitate curentă și lumea în care trăiau oamenii aceia era halucinantă. Mi-am adus aminte de ei zilele trecute, citind știrile din UK despre încoronarea regelui Charles. Tânjim după monarhie, crezând ...
Citește mai mult »

La mâna celorlalți

Ați văzut, cu siguranță, prin presă detalii despre tragedia din Grecia, unde coliziunea a două trenuri care mergeau pe aceeași linie, dar în direcții opuse, a provocat un haos feroviar și uman. Ne temem de catastrofe naturale, dar mâna și mintea omului par a provoca dezastre mult mai groaznice și imprevizibile. Pentru că și în Turcia, nu a omorât cutremurul cât au făcut-o cei care au construit totalmente iresponsabil! Sistemul feroviar grecesc seamănă cu cel al nostru. Vechi, căpușat, folosit doar pentru a profita. Accidentul de la sfârșitul lunii februarie pare a fi, așadar, cronica unor morți deja anunțate. Detaliile din anchetă care ies acum la iveală ne prezintă un colos intrat de-a dreptul în paragină, multiple semnale de alarmă trase în timp de sindicaliști, serii întregi de accidente cu pierderi de vieți omenești ignorate. Așa cum era de așteptat vinovatul primordial, acarul Păun, a fost considerat șeful de gară care a permis circulația ambelor trenuri pe aceeași linie. Acesta și-a recunoscut neglijența, pusă pe seama lipsei de experiență în post. Dar dincolo de vinovăția evidentă și directă a unui ...
Citește mai mult »

Nu există întotdeauna înlocuitori

Știți vorba aceea că nimeni nu este de neînlocuit? Eu da, am auzit-o de atâtea ori încât am început să o cred, mai ales că am văzut cu câtă rapiditate angajați, parteneri, prieteni își găsesc în zilele noastre un substitut. Așa pare, că în vremurile noastre găsim o clonă pentru orice, oricând, fără prea mult efort și fără costuri ascunse. Totuși permiteți-mi să vă spun că este o vorbă cinică și neadevărată. Nu oricine sau orice are înlocuitor. Nici măcar o mașină nu poate fi schimbată cu una care să ne aducă aceleași experiențe, sentimente, doruri. Luăm un model mai nou, mai confortabil, mai economicos, lăsând în urmă o bucățică (tot mai mare dacă judecăm timpul pierdut acum prin trafic) din viață. Dar să lăsăm fiarele și să vă spun cum vine treaba cu oamenii: Într-unul din proiectele de consultanță îmi era greu să înțeleg atitudinea fondatorului afacerii față de angajați. Era ostil fără sens, pentru că oamenii chiar își făceau treaba, îl respectau, colaborau. Dar nici reacțiile lor nu erau cele mai firești, părea o complicitate în durere greu ...
Citește mai mult »

A avea sau a nu avea pile

În Statele Unite se discută zilele acestea despre nepotismul din industria artistică. Ai zice că au epuizat subiectele lor și se inspiră acum de la noi, țara care pare inventatoarea P.C.R.-ul, adică a sistemului de supraviețuire și/ sau îmbogățire Pile, Relații, Cunoștințe. Americanii îi spun totuși altfel. Ei au creat eticheta “nepo baby“, lipind-o pe imaginea copiilor de vedete ajunși la rândul lor persoane de succes și ale căror reușitele profesionale sunt puse exclusiv pe seama părinților. Eu n-am avut bafta unor rude bogate, deci n-ar fi motive să mă erijez în avocatul norocoșilor. Dar am suficientă experiență profesională și de viață să știu că atunci când vine vorba despre a angaja pe cineva, o recomandare va fi privită întotdeauna cu ochi mai buni decât oricare altă opțiune. Iar motivul este simplu: familiar este perceput ca fiind mai comod, mai facil, mai bun. Dar mai știu și că în industriile competitive, care fac mulți bani, chiar dacă o pilă îți facilitează accesul, tot ai de cărat niște greutăți. Una este legată de așteptările uriașe pe care cei din sistem ...
Citește mai mult »

Două scurte, dar cuprinzătoare

Vremurile grele au început deja şi mă minunez să văd încă, firme şi candidaţi care se poartă ca şi cum Raiul economic ni se desfăşoară în faţa ochilor pe termen nelimitat. Las aici două sfaturi care par banale, dar, credeți-mă, că nu sunt deloc așa! Pentru cei care conduc firme: nu vă agitaţi cu recrutarea şi selecţia mai mult decât este cazul, pentru că nu-i momentul acum, vorba reclamei. Fluxurile pot fi redefinite, un sistem funcțional nu se prăbușește în lipsa unui element. Oamenii nu-şi schimbă jobul în vremuri tulburi din motive evidente, de aceea este posibil să cheltuiți bani și energie pentru nimic. Dar măcar acum gândiţi-vă la retenţie, la cum să păstraţi ce aveţi. Pentru că cei care n-au făcut-o sunt în pericol ca cei care ştiu cu ce se mănâncă HR-ul să reuşească să le fure angajaţii cheie chiar şi în aceste vremuri tulburi. Pentru candidaţi: nu demisionaţi dacă nu aveţi deja o altă ofertă de job. Da, facturile au crescut, inflaţia este pe val, preţurile sunt de speriat. Dar nu este deloc un moment ...
Citește mai mult »

Cum arată piaţa muncii în această toamnă?

În mod obişnuit, toamna vine cu o apetenţă mai mare a angajatorilor pentru a-şi găsi forţă de muncă, iar acest trend se păstrează şi în acest an. Dar tot în mod obişnuit, pofta firmelor de a face angajări este oarecum corelată cu cea a oamenilor de a-şi căuta job nou. Iar acest trend nu se mai păstrează în acest an. Creşterile galopante de preţuri, mai ales la utilităţi, îi determină pe români să fie mai prudenţi şi mai puţin dinamici în piaţa muncii. Explicaţia este destul de simplă: un job nou înseamnă schimbare, iar schimbarea înseamnă neprevăzut. În situaţii de criză oamenii preferă să aibă control. În ţara în care măririle relevante de salariu vin aproape exclusiv la pachet cu un loc de muncă nou, pare un paradox să devii fidel unui context profesional fix atunci când toate preţurile bubuie. Dar este logic să-ţi doresti a-ţi păstra statutul şi beneficiile extrasalariale obţinute de-a lungul timpului, să preferi ceea ce cunoşti, gestionezi mai uşor, previzionezi. În cazul tinerilor situaţia este şi mai ciudată. Deşi majoritatea companiilor îşi doresc cu ardoare ...
Citește mai mult »