Management

Viitorul sună.

De ceva vreme se simte vântul schimbării în HR și asta înainte de a se instaura prezenta criză sanitară. Una dintre cele mai evidente tendințe fiind schimbarea modului în care este privit angajatul. Dacă până acum conta capacitatea sa de a munci, productivitatea, de ceva vreme auzim în literatura de specialitate termeni total exotici în trecut precum”fericire” (da, din aceea personală),  satisfacție, sens (al vieții în general!), wellness. Există și în HR, ca în orice alt domeniu, o modă, trenduri, influențe, marketing, iar angajatul văzut ca om, personalitate complexă cu nevoi diverse, și nu ca resursă, este noua normă. Pare frumos, un vis devenit realitate chiar, pentru profesioniștii din domeniu. Dar toată grija aceasta excesivă pentru binele angajaților care trece cu mult peste zona profesională, intruziunea într-un spațiu care până acum era considerat intim, are, normal, un scop pecuniar. Astfel mutând atât fericirea, cât și relaxarea sau dezvoltarea personală în spațiile de lucru, angajatul își va petrece tot mai mult timp acolo. Legăturile vor fi tot mai greu de tăiat. Diferența dintre viața personală și cea profesională tot ...
Citește mai mult »

Un pas mic poate genera o schimbare uriașă

Urmează o relatare foarte lungă și personală, dar, așa cum v-am obișnuit, cu o concluzie cât o întreagă morală! În casa noastră, încă de când ne-am imaginat-o, a existat o cameră pentru tata. Care a fost bunic destoinic, bonă, finanțator, suport moral, om bun la toate mai ales de când a apărut copilul mare pe lume. Numită “camera lui Toma”, încăperea de la parterul casei i-a fost și dormitor, și refugiu atunci când starea lui de sănătate a început să se deterioreze. Din momentul în care am fost nevoiți să apelăm la ajutor specializat pentru îngrijirea lui, camera a rămas suspendată în trecut. Mi-a fost greu să-i strâng hainele pe care le avea într-o ordine exemplară în zilele bune și pe care le bulibășea imediat ce i le aranjam în zilele nebune. Să eliberez sertarele de toate nimicurile pe care le strângea minuțios. Să găsesc spațiului o utilitate nouă, acum, că proprietarul a căpătat o locuință într-un loc ceva mai îndepărtat și liniștit. Căpitanul nostru a încercat să o transforme într-o cameră de joacă. A existat acolo o ...
Citește mai mult »

În afaceri, ca și în viață, oamenii vin și pleacă

Îmi amintesc că în tinerețea profesională obișnuiam să cumpăr prăjituri pentru colegii care demisionau. Un soi de party post-divorț, trist dar cu accente vesele, că așa-i în viață, orice sfârșit cu potenţial de înroșit ochii poate înseamna un început care să aducă zâmbetul pe buze. Nu toți primeau această tratație, existau și cazuri în care resentimentele sau supărările ar fi făcut nepotrivită o astfel de experiență. Dar indiferent de final, întotdeauna i-am înțeles pe cei care plecau, fie pentru un salariu mai mare, fie pentru orizonturi profesionale mai vaste, fie pentru țări cu o apă mai caldă ori pentru că pur și simplu își doreau altceva. Și întotdeauna am considerat că oamenii care simt nevoia să meargă mai departe, trebuie lăsați să-și trăiască deciziile. Pentru că în ciuda aparenţelor, întotdeauna există un motiv întemeiat al acestora. Este greu să trăieşti cu un salariu subdimensionat sau un şef întotdeauna încărcat. Într-un continuu plictis profesional. Sau cu demonii bine ascunşi de ochii lumii ai celor cu care îţi împarţi biroul sau existenţa. Iar în ciuda previziunilor negative ale criticilor, ...
Citește mai mult »

Oameni, metehne și obiceiuri

În ultima vreme au apărut discuții despre moralitatea celor care ne livrează diverse bunuri. Am auzit astfel din cel puțin trei surse că unii curieri încearcă să-și suplimenteze veniturile taxând suplimentar servicii imaginare, adică păcălind persoane vulnerabile sau pur și simplu neatente. Și mi-am amintit cum era să sar la beregata unui mare antreprenor la o conferință pe teme de management, unde stimabilul ne sfătuia despre cel al resurselor umane din HoReCa: când vine vorba despre prestările de servicii, ca patron dai salariul minim pe economie și atât. De rest se ocupă clienții. Angajații care se descurcă au așadar bacșișuri mari, care suplimentează serios veniturile. Patronul economisește din taxe, muncitorul are venituri de vis. Omniprezentul gri petrol al salarizării, că negru abanos e rușinos, de aceea numa’ la buticurile insignifiante îl mai vezi. Pare profitabil, nu zic nu! Dar a lăsa nivelul de trai și motivația angajaților care prestează servicii la mâna clienților este, de fapt, păgubos. Nu doar că oamenii ăștia nu au acces la instrumente de creditare pentru a-și îmbunătăți diverse aspecte ale vieții, de exemplu să-și ...
Citește mai mult »

Ce alegi: un medic care știe meserie sau unul care are “atitudine”?

Este plină agora online de păreri privitoare la criteriile de selecție care trebuie aplicate la angajare. Și există o unanimitate: contează mai mult profilul personal decât pregătirea profesională. Atitudinea este cea care vinde, nicidecum știința de carte. Într-o țară de mâna a treia, da, contează mai mult să pară că știi, nu că știi, așa cum zice copilul meu mare. Să fii mințit frumos, să fii atras, motivat, fermecat. Dar marile descoperiri științifice, invenții, miracole medicale, nu au fost făcute de șmecherași care știau cum să fenteze un interviu de angajare, ci de oameni tobă de carte. La fel și firmele pe care le vedem acum ca iconice. Marile branduri au în istoria lor oameni care poate personal n-au fost cei mai atractivi sau angajabili. Dar clar au știut cu balonul managementului. Și despre leadership se vorbește obsesiv. Este la modă să fii un șef cool. Dar în situații de criză economică, ciclice și imprevizibile după cum observăm, mai importante decât carisma sunt capacitatea de a lua decizii grele și de a rămâne ferm pe poziții. De regulă, ...
Citește mai mult »

Carieră: ce foloase aduce un începător?

Știu că mulți privesc firmele ca pe organizații de binefacere. Ar trebui să-i angajeze pe toți cei care se prezintă la interviu sau măcar să aducă un psiholog care să le dea vestea proastă cât mai netraumatizant și personalizat cu putință. Și, după angajare, să-și mângâie zilnic pe cap angajații, spunându-le că sunt deștepți și frumoși. (*) Dar nu sunt. Și fiecare sosit este privit ca o resursă care, pe de o parte costă, și pe de alta aduce niște foloase. Așa cum oaia ne dă lâna, programatorul ne dă cod, contabilul ne dă ordine de plată, iar cel de la HR aduce alte oițe, pardon resurse, numai bune de introdus în Revisal. Companiile s-au prins, totuși, că trebuie să menajeze orgoliul oamenilor și au început să transmită formal mesaje de o corectitudine psihologică soră cu cărțile defunctului Mielu Zlate. Dar, între timp, toate caută soluții de a înlocui oamenii cu roboți, care nu cer concediu, nu se organizează în sindicate și nu au nevoie de “chimie” în relațiile cu șeful. E o capcană, dar când suntem mințiți ...
Citește mai mult »

Conflictele cronice

Știu oameni care se ceartă de o viață pentru diverse. Cinci metri de pământ de la tăticu, ziua aia în care s-au uitat chiorâș unii la alții, lipsa de ajutor în anumite spețe. Perpetuu mai apare o scânteie care aprinde focul arțagului. Și dacă nu apare, cineva are grijă să o genereze. Am avut rude, vecini, prieteni, colegi perpetuu în corzi. Știu cupluri care se ceartă din orice, și tineri, și bătrâni, chiar și în grupurile de joacă ale copilului mic există o dinamică a conflictelor. La adolescenți nu cred că este cazul să mai povestesc. Înțeleg cum funcționează relațiile umane și știu cum, de ce, când apar conflictele. Și cele personale, dar și cele organizaționale. Totuși nu înțelegeam cum de oamenii ăștia nu obosesc de atâta ceartă. Nu se satură de mizilicuri țipate și nu încearcă să rezolve punctual anumite situații. Multe fiind abordabile. O să spuneți că e în firea lor să fie conflictuali. Da, dar mai e ceva: într-o lume care își schimbă perpetuu reperele, faptul că te poți baza pe aceeași oameni, fie și să ...
Citește mai mult »

Tu cu cine îți închizi pantalonii?

Vă mai amintiţi cum era să-mi strice Zewa căsnicia? De atunci mă tot minunez cât poate inova o companie care produce hârtie igienică şi şerveţele. Serios, sunt chiar tari şi merită respectul meu: au făcut iniţial tubul rolei de papirus pentru dos numai bun de aruncat în vasul de toaletă. Şerveţele care miros divin, desfundă nasul sau nu-l raşchetează. Ba, mai mult, nu se destramă la spălat! Acum au redimensionat dreptunghiul aferent, făcând-ul mai lung si mai texturat. (Trebuie să încercați noile produse! 🙂 ) Pare greu de crezut că poţi inova în domeniul hârtiei de şters fundul. Dar cei de la Zewa nu doar că o fac, dar au şi stil în a promova inovaţiile lor, organizând campanii de promovare intense şi vizibile. Dacă tot am ajuns să vă împărtăşesc lucruri atât de intime, vă mai zic unul: înainte de a-mi cumpăra un obiect vestimentar cu fermoar, verific brandul acestuia. Şi evit achiziţia dacă nu este unul YKK. Pentru cei care nu ştiu, YKK este o companie japoneză fondată în 1934. Sunt cunoscuţi pentru fermoarele lor care ...
Citește mai mult »

Perfecțiunea plictisește

Zilele acestea a devenit viral răspunsul unui business din HoReCa la un review negativ dat de unul dintre clienți. Nebunie mare, deja văd că s-a ajuns la amenințări cu regulamentul GDPR, ceea ce înseamnă că lumea s-a inflamat tare de tot. Toată lumea pariază așadar pe moartea respectivei afaceri. Pentru că nu se face să răspunzi în doi peri unui om necăjit care ți-a trecut pragul. Iar mulți potențiali clienți (not) declară cu tărie că n-ar călca nici morți pragul stabilimentului. Realitatea este că scandalurile sunt bune. Uite eu nu auzisem de opțiunea aceasta turistică, am aflat acum. Nu știu dacă voi merge acolo, dar nu din cauza prezentei probleme, ci pentru că vara asta mi-e neclar oricum ce fac cu viața mea. Există în istoria recentă sute de exemple: situații controversate care au escaladat rapid și au dat de înțeles că se pot încheia cu un final brusc de carieră sau afaceri. Dar lucrurile au intrat pe făgașul cunoscut și profitabil la fel de repede ca atunci când au luat-o razna. Oamenii, publicul larg, nu doar că uită ...
Citește mai mult »

Marea văicăreală națională

Unele dintre primele întrebări care apar în proiectele de consultanță se referă la bani: care e cifra de afaceri, se prezintă în creștere sau scădere, cum iese împărțită la numărul de angajați și altele din zona asta. Managerii eficienți dau răspunsurile instictiv, chiar dacă sunt luați prin surprindere. Calculează pe loc, știu exact cum stau pentru că le e clar că dincolo de citatele motivaționale despre leadership și valoarea angajaților, stabilitatea unei firme este dată de bani și fluxurile lor. Managerii ineficienți o dau în confidențialitate și alte bălării care să le ascundă neștiința. Să vorbești despre banii afacerilor nu este nici rușinos, nici imoral, ci absolut normal și natural. Acum să privim la această uriașă corporație disfuncțională care este Statul român. Și la cei care îl conduc. La cum își stabilesc bugetele, își ascund sursele de finanțare, o dau cotită când li se cer explicații, n-au niciodată bani de investiții, dar există surse privilegiate care primesc sume considerabile din variate și tot mai ciudate motive. Ați auzit vreodată cât ne costă nebunia numită Covid-19? Ați auzit vreodată ...
Citește mai mult »