Când s-a născut copilul cel mare, am fost întrebată ce vreau să se facă atunci când va fi mare. Am răspuns, cu sinceritate, că orice profesie m-ar mulțumi, mai puțin cea de balerin. Nu știu de ce, mi se pare grea această carieră pentru un bărbat, poate din cauza duratei relativ mici a vieții profesionale.
Zilele acestea am purces, așa cum mi-am propus, la a testa un instrument de evaluare a abilităților, intereselor, valorilor și altor chestiuni relevante în vederea orientării în carieră. Cobai: copilul cel mare, că cel mic nu s-a obișnuit cu tastele. Încă.
Evaluarea în sine nu mi-a produs mari revelații, pentru că îl cunosc ca orice mamă: mai bine decât se cunoaște el.
La un moment dat au început să apară și recomandările, adică orientarea propriu zisă. Și am aflat că după ce termină liceul, copilul meu mare ar putea fi, de exemplu, moașă. Moment în care, trebuie să recunosc că m-am blocat.
Cum moașă? Ce recomandare e asta, atât de specifica? De ce nu asistent medical? Sau felcer?
Nu cunosc bărbați moașe. Și care ar fi masculinul, moș?
Și uite așa ajungem la clasica discuție: diferențele de gen atunci când vorbim despre carieră. Care există, oricât de mult încercăm să fim corecți din punct de vedere politic.
Adevărul este că la cum îl știu, ar putea fi moașă și încă una bună. Dar ar putea fi orice altceva, iar asta este minunat.
În ceea ce privește instrumentul testat, aș aduce producătorilor lui recomandarea de a ține cont de diferențele de gen. Dar nu pot, pentru că vremurile actuale zic că este imoral și ilegal, iar noi nu ne putem pune contra lor. Dar ar putea să nu rafineze chiar atât de mult meseriile propuse. Deși, pâna la urmă, aici intervine rolul consultantului: acela de a calibra instrumentele utilizate, de a valida toate datele, de a concluziona.