- 01/07/2024
Scriu proaspăt întoarsă de la ceremonia de absolvire a copilului mare. Au sărbătorit cu stil, pe scena cea mare a Teatrului Național. Petrecerea continuă seara, la un restaurant de lux.
Și-au organizat singuri festivitățile, care au fost bine puse la punct, fără sincope sau erori. Pentru că aceștia sunt tinerii de azi: țintesc sus și își ating obiectivele orice ar fi.
Știu asta, pentru că am și eu unul aproape. Învață, muncește, speră și reușește. Face mult mai multe și mai bine decât am fi reușit noi, la vârsta lui. Este foarte ancorat în realitate, își analizează bine oportunitățile și pașii de urmat, se mobilizează orice ar fi și duce la capăt ceea ce își propune.
Jumătate de viață am auzit despre generația mea că ar fi una de sacrificiu. Ce-i drept tinerețea noastră a stat sub semnul incertitudinii economice, a oportunităților de carieră prost plătite, a chinului perpetuu. Și deseori ni se pare că sacrificiile noastre au fost în zadar.
De aceea atunci când copilul cel mare ne-a comunicat că vrea să-și facă studiile superioare acasă, în ciuda faptului că avea opțiuni tentante afară, m-am întristat.
Dar pe parcursul anilor săi universitari am realizat că văd România prin filtrul omului cu așteptări nejustificat de mari, cauzate de suferință. Lucrurile s-au schimbat, există acum opțiuni educative și de carieră și la noi în țară. Nu toate centrele universitare sunt populate de dinozauri inflexibili care predau materii moarte. Există programe de studiu ca afară, și profesori care ar putea deveni virali (din motive pozitive, nu din cauza ridicolului) cu discursurile lor, există oameni care inspiră, nu forțează.
Doar că prea puțini spun asta. În goana după like-uri, normalitatea, firescul, binele, nu ne mai plac.
Eu mă bucur că am avut această revelație. Sacrificiul generației noastre este tot inutil și dureros, dar știind că ai noștri cresc în alte vremuri, ne alină traumele.
Sunt mândră de omul mare pe care îl văd acum absolvind. Și sunt fericită că a a avut inspirația și hotărârea de a rămâne aici. Văzând Sala Mare a Teatrului Național plină de potențial, am realizat că face parte dintr-o generație pentru care viitorul sună bine.
Felicitări, Cristi!