Nu există director de top care să nu spună public că cel mai valoros element al organizației pe care o conduce sunt oamenii. Dar declarațiile par adesea dublate de o reală tendință de abstractizare a capitalului uman: angajații nu sunt ființe în carne și oase, ci numere, sume, realizări sau eșecuri, departamente, costuri sau surse de a le reduce.
Și până la un punct este normal așa, pentru că la câte au de gestionat oamenii de afaceri, ar ajunge la balamuc să știe câte dureri și greutăți (nu doar personale, ci și profesionale) au cei din subordine.
Dar de acolo, falia dintre oamenii care poartă pe umeri organigrama și cei care stau comod în vârf devine imensă și periculoasă. Din limuzină, cu portofelul plin, cu acces la servicii și produse de lux, este imposibil să știi cum este să alergi după medicamente compensate sau să nu poți plăti contribuția de hrană la grădinița de stat.
Cum este să mergi la cumpărături cu banii limitați, să alegi întotdeauna cea mai ieftină opțiune sau să spui “nu” scurt și categoric copiilor care cer diverse.
Și toate astea simțind povara problemelor de la serviciu, stresul, dezechilibrul între viața personală și profesională. Exact ca un manager de top, cu limuzină, acces la servicii și produse de lux și portofelul plin.
A sta ca șef în turnul de fildeș este confortabil și poate părea chiar profitabil. Dar nu degeaba mari lideri și oameni care și-au conservat de-a lungul timpului statutul financiar, coboară des din el. Bill Gates are o organizație caritabilă în care se implică direct. Vizitează comunități sărace, participă la campanii de vaccinare, urmărește indicatori, discută cu persoanele vulnerabile. Fondatorul IKEA era binecunoscut pentru alegerea de a merge zilnic cu metroul la serviciu. Cel al Facebook încearcă să păstreze un model apropiat de angajați, luându-și concediu paternal.
Nu este doar marketing, este instinct de supraviețuire. A sta cu picioarele pe pământ, a păstra falia între baza și vârful organigramei cât mai mică înseamnă a-ți menține, chiar potența, abilitatea de adaptare. A sta departe de lumea reală, a trăi în povestea ta, a te rupe de cotidian te urcă pe un piedestal prețios și înalt, de unde se cade repede și fatal.
Dragi manageri de top, mergeți cu autobuzul uneori și ascultați discuțiile din jur. Strângeți mâna portarului și întrebați-l de sănătate. Vorbiți cu angajata proaspăt întoarsă din concediul de maternitate. Renunțați la restaurant și mâncați în pauză împreună cu angajații din teren pâine ruptă cu mâna și mezel tăiat pe o masa improvizată.
Veți afla astfel multe despre viața reală, despre oportunități și riscuri, despre viitor. Și abia atunci angajații vor putea deveni cel mai important element al companiei pe care o conduceți.