A long time ago, in a galaxy far, far away, personajul de față era HR Manager într-o firmă mică, tânără și dinamică din industria online/ tehnologie. Mediul era relaxat, oamenii la fel, ceea ce însemna și multe ținute informale și creative.
Într-o zi frumoasă de primăvară, pe când recrutarea și selecția erau în toi, primesc telefon de la un candidat programat la o discuție. Eu purtam blugi, tricou și o șapcă, aceasta din urmă pentru că bad hair day. Iar omul de la telefon mă anunță că va veni la interviu, dar își cere scuze pentru ținută, întrucât n-a apucat să-și ia costumul de la curățat. Jur că i-am bănuit pe dragii mei colegi că au pus la cale o farsă!
Vine ora interviului și apare candidatul. Purta pantaloni impecabili și o cămașă atât de călcată de-ți era frică să te aproprii de dunga de pe mâneci, așa de țeapănă stătea. Evident că șapca mea ceaușistă (*) a devenit o țintă de atracție, iar ținutele contrastante motiv de incompatibilitate. Din privirea sa am bănuit că sunt suspectată de trolling vestimentar, ceea ce chiar nu a fost cazul.
Nu mai știu exact care din viitorii mei colegi a fost angajat atunci, cert este că nu domnul elegant. Și nu pentru că nu i-a plăcut șapca mea.
Dar întâmplarea este bună pentru a ilustra o problemă care macină pe mulți: cum ne îmbrăcăm la serviciu. Asta pentru că tot văd articole pe acestă temă care ne roagă insistent să evităm ținutele de club, plajă sau somn.
Aș defini așadar trei factori de influență ai vestimentației noastre formale, de lucru:
– Regulamentele interne. Este clar că într-un fel ne îmbrăcăm dacă lucrăm în mediul bancar, in alt fel dacă activăm pe un șantier. Există în ambele cazuri reglementări care țin de imaginea firmei, semnalele pe care vrem să le transmitem clenților sau siguranța la locul de muncă. Acestea trebuie respectate, pentru că unde e regulă, nu-i tocmeală. Iar responsabilitatea companiilor este aceea de a le formula corect, complet, nediscriminatoriu.
– Propria noastră personalitate. Hainele ne sunt caracteristice, reprezintă expresia temperamentului sau alegerilor noastre. Întotdeauna veți vedea în cadrul companiilor care au cod vestimentar strict colegi care îl reinterpretează în funcție de propriile percepte estetice. Chiar și în cazul uniformelor, vor fi coafuri sau detalii de accesorizare care vor personaliza ținuta. Pentru a ne simți bine în pielea noastră, pentru a fi noi, este benefică această adaptare, atât timp cât nu încalcă punctul 1.
– Cultura organizațională, mediul în care lucrăm. Una este litera regulamentului și alta este spiritul ei. Putem purta casca de protecție, dar și o eșarfă cool la mână. Putem avea fusta până la genunchi, dar poate mai cambrată pe corp. Putem purta eșarfa “la modă” în recepțiile de azi, dar legând-o cu un altfel de nod. Cu cât angajații personalizează mai mult ținutele obligatorii, cu atât mediul în care activează este mai relaxat, flexibil, prielnic inițiativelor individuale sau de grup.
Așadar pentru a putea alege hainele potrivite la serviciu trebuie să vă uitați în regulamentele specifice, în propriul dulap și în jur la ceilalți colegi. Sigur veți găsi astfel ceva comod, legal și pe gustul fiecăruia.
(*) Era modelul acela folosit de tovarăș în vizitele de lucru. Scandal, vă zic! 🙂
Șapca din poză este luată de aici, dacă găsesc în arhivă dovezile existenței cele comuniste, fac update.
Am găsit, așa că… update.