Toate firmele au început cu un om: fondatorul, antreprenorul, șeful șefilor, omul cu viziunea inițială.
Și toate se formează apoi, până la un punct, după chipul și asemănarea lui: riguroase sau grandioase, haotice sau dinamice, formale sau foarte creative, poetice sau pragmatice.
Dar pe măsură ce cresc și se îndepărtează de model, noile diviziuni devin nu neapărat copii fidele, ci reflecții ale acestuia. Astfel generozitatea poate deveni risipă, creativitatea, capete bezmetice în nori, profesionalismul lipsă de flexibilitate sau posibila ignorare de oportunități care nu respectă rețeta corectă.
Provocarea devine așadar multiplicarea sănătoasă, păstrând plusurile și controlând continuu minusurile, astfel încât să nu devină critice.
De aceea este important ca modelul inițial să pună bazele unei structuri sănătoase. Să-și cunoască punctele tari și cele generatoare de riscuri și să lucreze cu sine înainte de a-i analiza pe ceilalți.
Văd des antreprenori români frustrați de calitatea angajaților din piața muncii. Dar rar de tot lideri care să investească în angajați, să-i dezvolte profesional și uman, să-i motiveze, să-i învețe.
Văd des antreprenori care plâng în gura mare din cauza legislației, taxelor, birocrației. Dar rar de tot manageri care să pună aceste impedimente în planul de business și să le abordeze pur și simplu strategic. Sau care să se asocieze cu alții ca ei și să pună presiune pe cei care pot schimba ceva.
Văd des antreprenori care cred că dețin adevărul absolut doar pentru că au reușit financiar până la un punct. Dar rar de tot oameni conștienți că viața întreagă este un proces de învățare, că trei minți fac mai mult ca una, că cei din josul organigramei pot vedea primii potențiale riscuri sau amenințări.
Iar toate aceste comportamente se reflectă monstruos în organizații: la rândul lor angajații devin dezinteresați în a se dezvolta ca profesioniști, complăcându-se în mediocritate, se plâng din cauza regulilor și încearcă să le ocolească, devin refractari la sugestii sau feedback.
Creșterea cifrei de afaceri nu este un indicator al plenipotenței manageriale. Există oportunități sesizate la timp, există inerție, există conjuncturi favorabile. Chiar și atunci când totul pare minunat, ar trebui să existe dubii, luciditate, întrebări despre pasul următor.
Mediul pe care un antreprenor reușește să-l creeze în firma lui este însă un criteriu de evaluare sugestiv. Pentru că întotdeauna cultura organizațională se modelează după chipul și asemănarea sa.