Zilele trecute, dintr-un maldăr de dulciuri și multe alte cadouri primite, un copil sărac a ales să citească o carte. M-a învățat astfel lecția motivației: dacă un singur om dintre cei pe care încerci să-i ajuți iese din scenariu, înseamnă că ai imboldul să continui.
Ieri, dintr-o mare de oameni, un alt copil aproape necunoscut mie, dar extrem de bucuros, a ales să-mi spună că mă iubește mult, mult, mult de tot. Am învățat astfel o lecție a fericirii: când îți este bine, nu poți decât să iubești. Mult, mult de tot și pe oricine îți iese în cale!
Aseară, spunându-i celui mic povestea de adormit copii și exagerând din motive obiective (*) suferința ursului care a rămas fără coadă, acesta m-a taxat rapid: “Serios, e mare necaz că și-a pierdut coada? Văd că se descurcă bine fără ea!” Așa am prins lecția despre suferințe: unele sunt mari, altele doar răsfățuri de-ale noastre.
Azi, în parc, o fetiță a pus la punct doi băieți care acaparaseră un tobogan. “E pentru toți copiii, vreau și eu să mă dau!” Mi-am amintit lecția justiției: este suficient să îndrăznești să ceri și să ai argumentele potrivite ca să-ți (re)capeți drepturile.
Suntem obișnuiți ca în preajma copiilor să ne luăm mina atotștiutoare și atotputernică. Să fim setați în modulul “instruiește”, să comentăm, analizăm, intervenim. Să credem că de la noi vine cunoașterea, care are, evident, un singur sens.
Și totuși copiii sunt mai mult decât ființe în devenire și educare. Sunt, la rândul lor, sursă de înțelepciune, de limpezime, de a ști. De multe ori probleme complicate, procesate de mintea curată a unui copil devin brusc simple, fără date de umplutură și cerințe care nu ajută nimănui.
Astăzi este 1 Iunie. E ziua lor, mai ales a celor încercați de soartă, de vremuri, de boli, de sărăcie, care rareori au ce sărbători. Aceștia, mulți și vulnerabili, au nevoi palpabile: hrană adecvată, haine, medicamente, suport psihologic sau pur și simplu adulți responsabili în viața lor.
Pentru cei feriți de necazuri de pretutindeni, în afară de timpul și energia noastră, cel mai frumos cadou ar fi să îi ascultăm mai mult și poate chiar mai serios.
La mulți ani, copii! Să deveniți oameni cu adevărat mari păstrându-vă sufletul uriaș de acum!
(*) Povestea solicitată a fost “Ursul păcălit de vulpe” pe care mi-o amintesc destul de vag, așa că am îmbunătățit-o considerabil.
Sursă foto: Fișa de lucru a lui Cezar, care ne învăță astfel că atunci când ne plictisim de ceva (în cazul lui de colorat), mai bine facem altceva (de exemplu, exersarea unor semne grafice).