Resurse Umane

O abilitate subestimată: rapiditatea deciziei

În implementarea proiectelor de evaluare a angajaților am ținut întotdeauna la un indicator de performanță care este relevant atât pentru pozițiile de conducere cât și pentru cele de execuție, dar care este adesea ignorat: rapiditatea deciziei. Toată lumea aplaudă soluția perfectă. Dar dacă vine cu o zi prea târziu, deja perfecțiunea nu mai ajută. În plus, cu cât iei mai repede o hotărâre despre ceea ce ai de făcut, cu atât mecanismele din jur se mișcă mai eficient. Oamenii au senzația că dacă stau și analizează excesiv niște date vor avea o acuratețe mai bună a soluțiilor oferite. Realitatea este că oricât le-ai pritoci, tot cu aceleași informații jonglezi și tot din aceleași perspective le privești. A sta și a super-analiza devine așadar inutil. Iar tot acest timp în care ești agățat între soluții este nu doar mort, ci și o piedică majoră pe traseul către decizii ulterioare. A sta blocat din a acționa, a avea resursele nemobilizate și ținute în stand-by de neputința de a alege calea de urmat, este mai neproductiv decât a greși. O eroare deschide ...
Citește mai mult »

Oameni și etichete

Suntem oameni și ne plac etichetele, pentru că sunt concise, vizuale, utile. Iar în proiectele de recrutare și selecție această preferință este extrem de clară. Candidații devin astfel bătrâni dacă au peste 45 de ani, inadaptabili dacă au schimbat jobul recent și sunt deja în căutarea altuia, pretențioși dacă cer să le fie respectat statutul profesional. Superficiali dacă arată prea bine, lipsiți de atractivitate dacă nu sunt de revistă. Nu au experiență dacă abia și-au finalizat studiile și nici potențial, dacă nu au definit încă un drum al carierei. Par conflictuali dacă au divorțat, intoleranți la frustrări dacă nu au copii, plafonați dacă au petrecut câte un deceniu în același birou. Este simplu ca pornind de la un aspect din CV să etichetezi întregul destin al omului. De aceea mulți cred că se pricep în a recruta și selecta. Realitatea este mult mai complicată de atât. Sunt oameni de 50+ mai curioși, adaptabili și dispuși să învețe ca tineri de 20+. Sau absolvenți care, deși nu au experiență, progresează atât de repede încât îi depășesc rapid pe cei ...
Citește mai mult »

Salarii în funcție de performanță – simplu de zis, greu de pus în practică

Auzim foarte des acest deziderat: lucrătorii de la stat să fie plătiți în funcție de performanță. Pare o chestie facilă și utilă, în realitate remunerarea contingentă, așa cum îi spune la carte salarizării condiționate de realizările profesionale, este dificilă și greu de implementat chiar și în mediul privat. Managementul performanței a fost legiferat la noi mai clar după criza din 2008-2009, când guvernul de atunci a modificat Codul Muncii în vederea optimizării instrumentelor legale folosite în disponibilizările masive de personal. Au trecut așadar ceva ani, iar în practica de personal nu s-a schimbat nimic. De ce? Performanța este lucrul naibii: ca să o vezi trebuie să o definești și să o evaluezi periodic. Pentru a o defini, trebuie să existe o viziune clară, din care să rezulte obiectivele profesionale ale fiecărui angajat. Apoi să stabilești calitățile personale și profesionale care pot ajuta angajatul să le atingă. Iar pentru evaluare organizațiile au nevoie de timp, energie și instrumente optime, bine calibrate. Cum viziunea este cel mai greu concept în business, iar timpul, energia și instrumentele optime costă mult, oamenii s-au obișnuit să ...
Citește mai mult »

Cum arată piaţa muncii în această toamnă?

În mod obişnuit, toamna vine cu o apetenţă mai mare a angajatorilor pentru a-şi găsi forţă de muncă, iar acest trend se păstrează şi în acest an. Dar tot în mod obişnuit, pofta firmelor de a face angajări este oarecum corelată cu cea a oamenilor de a-şi căuta job nou. Iar acest trend nu se mai păstrează în acest an. Creşterile galopante de preţuri, mai ales la utilităţi, îi determină pe români să fie mai prudenţi şi mai puţin dinamici în piaţa muncii. Explicaţia este destul de simplă: un job nou înseamnă schimbare, iar schimbarea înseamnă neprevăzut. În situaţii de criză oamenii preferă să aibă control. În ţara în care măririle relevante de salariu vin aproape exclusiv la pachet cu un loc de muncă nou, pare un paradox să devii fidel unui context profesional fix atunci când toate preţurile bubuie. Dar este logic să-ţi doresti a-ţi păstra statutul şi beneficiile extrasalariale obţinute de-a lungul timpului, să preferi ceea ce cunoşti, gestionezi mai uşor, previzionezi. În cazul tinerilor situaţia este şi mai ciudată. Deşi majoritatea companiilor îşi doresc cu ardoare ...
Citește mai mult »

Ce mai face subsemnata?

În linii mari se trezeşte dintr-o perioadă provocatoare şi plină de neprevăzut. Chiar mă gândeam în ultima vacanţă a verii că tare aş vrea să trăiesc măcar o vreme într-o rutină plictisitoare ca în vremurile bune. Să nu fie nici urcuşuri, nici coborâșuri, ci doar cafeaua de dimineaţă, mailurile, proiecte simple cu timp scurt de execuţie, plimbări în parc, timp de gătit ce-mi place mie, perioade de plictis şi lene. Poate, cine ştie, se apropie aceste timpuri istorice. Între timp muncesc, însemnând că recrutez (şi selectez, dacă mă ajutaţi să am ce). Pentru unul dintre partenerii noştri caut un Junior Freight Forwarder, adică o persoană care să fi absolvit studiile universitare (preferabil în domeniul transportului, dar nu neapărat), să stie engleza foarte bine, să aibă abilităţi de comunicare şi disponibilitatea de a învăţa despre transportul fluvial, maritim, terestru, derularea contractelor în acest domeniu, gestionarea relaţiei cu clienţii. Daţi, vă rog, vestea mai departe! Şi dacă ajunge unde trebuie, astept CV la adresa mea de mail: valentina @ itex.ro. Am intrat în rândul ciudaţilor şi mi-am făcut cont ...
Citește mai mult »

Ce ar putea să înveţe companiile de la şcoală?

Este deja un adevărat cor al bocitoarelor în jurul sistemului nostru de învăţământ. Despre care se spune că e mort deja, deşi trăieşte, îngropat, dar la vedere, praf şi pulbere, totuşi frecventat de copii din toate categoriile sociale, economice, de vârstă, gen, sănătate, interese şi aşa mai departe. Realitatea este că dacă privim spre şcoala românească (şi nu numai) cu alţi ochi decât cei cu care suntem obisnuiţi, ne dăm seama că nu doar elevii au de învăţat de acolo, ci şi companiile. Ieri a fost începerea anului şcolar şi pentru că nu am vrut să stau cu ochii pe scandalurile şi nemulţumirile aferente – flori, popă, discursuri, controverse, am constatat că există în învățământul nostru bune practici pe care companiile ar trebui să le copieze. Iată câteva dintre ele: Pachetul de bun venit (welcome box) pe care copiii îl primesc în prima zi de şcoală. De regulă conţine manualele, mici cadouaşe confecţionate de doamnele învăţătoare, bombonele, diverse rechizite. Chiar te face să te simţi primit bine, te binedispune, te introduce în noul context şcolar/ profesional. Unele corporații ...
Citește mai mult »

Angajez Director, salariu lunar 10.000 Euro net

Responsabilități: chestii șefești. Cerințe: să știe să citească și să scrie. Pentru fiecare acord corect între predicat și subiect se poate primi un bonus! Cam așa ar trebui să arate un anunț de angajare la care să aplice tot românul. Nu vreau să fiu înțeleasă greșit: există și oameni care încă mai muncesc pe plaiurile noastre. Care își fac treaba indiferent cât de dobitoc e șeful și cât de mic e salariul, care se străduiesc să-și păstreze mintea întreagă și caracterul nepătat în ciuda nebuniei care îi înconjoară. Există, încă, tineri care se angajează de la vârste aproape ilegale. Care își sacrifică vacanțele, timpul cu prietenii, uneori și sănătatea din cauza ritmului infernal, pentru a-și construi viitorul. Și fără să renunțe la școală! Dar sunt tot mai puțini și o spune cineva care de mai mult de două decenii publică anunțuri și care a ajuns să nu o mai facă, preferând să contacteze direct potențiali angajați. Pentru că a apărut, în schimb, o mare masă de imbecilizați care își închipuie că banii pică din cer, că merită să li se ...
Citește mai mult »

Rezolvările sunt întotdeauna în enunțul problemei

Unul dintre lucrurile pe care le spun obsesiv atunci când îmi ajut copilul mic la teme este exact acesta: că rezolvarea unei probleme stă scrisă în datele ei. De la atâtea puncte-puncte mi se trage, cei din generația mea își amintesc poate cum scriam, pe scurt, ceea ce ne dădea și ne cerea problema de matematică. Suntem obișnuiți să vedem soluțiile ca pe ceva dificil, greu de abordat, ceva ce trebuie creat, imaginat de la zero. Realitatea este mult mai banală, iar de cele mai multe ori trebuie doar să punem cap la cap niște algoritmi care ne sunt dați. Nu doar problemele de aritmetică sunt așa. Problemele vieții sunt similare. Și văzând mulți manageri care se stresează să găsească rezolvări, vă zic că și în afaceri este la fel. Nu trebuie să fii un geniu al antreprenoriatului sau al domeniului tău de activitate pentru a face față impedimentelor apărute în mod inerent. De cele mai multe ori este suficient să pui cap ca cap datele problemei! Doar că există un nivel de dificultate în plus față de ciclul ...
Citește mai mult »

Trei lucruri învăţate din interacţiunea cu oamenii

Nu ştiu să estimez la câte interviuri de selecţie am participat în postura de intervievator. Multe, oricum. Şi o parte din lucrurile pe care le-am învăţat acolo, mă ajută foarte mult în interacţiunile de zi cu zi pe care le am cu cei din jur. Pentru că ţin la voi şi pentru că mi se pare că dacă avem nevoie de ceva zilele acestea, comunicarea aceea adevărată ar fi prima pe listă, vă spun azi un strop din secretele mele profesionale. Aşadar: 1.Oamenii sunt foarte sinceri şi direcţi dacă întrebările pe care le primesc sunt sincere şi directe. Chiar dacă uneori sunt puşi în încurcătură de faptul că nu-şi pot construi şi elabora în mod diplomatic răspunsurile, o astfel de abordare îi ajută ca la finalul discuţiei relaţia cu cealaltă persoană să fie mai autentică şi funcţională. Probabil că vi se întâmplă şi vouă să interacţionaţi cu oameni care vă iau pe ocolite, pun patru întrebări ajutătoare şi creează cel putin două scenarii să afle cât vă costă lunar locul de parcare din faţa blocului. Discuţiile devin nu ...
Citește mai mult »

Pentru o viață sănătoasă renunțați la ego de cel puțin trei ori pe zi

Despre Ego trebuie să spunem numai de bine. Altfel îl apucă furia narcisică și vai de cine îi iese în cale! Ego-ul este acel cumul de identități pe care ni le creăm pentru a supraviețui social. Este sinele fals, zic psihologii, este îndepărtarea de Dumnezeu, zice religia. Este bun și rău, util și distrugător. Dar oricum ar fi, simpla lui conștientizare ne așează pe drumul către echilibru. Cum recunoaștem Ego-ul? E mai simplu decât pare pentru că pornește de la banalul pronume EU. În parenting se ivește atunci când părintele se lasă purtat de propriile dorințe, așteptări care să-i satisfacă nevoia de statut și uită de cele reale ale copilului: eu vreau să iei note bune (nu neapărat să înveți constant și mult), eu vreau să iei premiu (nu neapărat să-l și meriți), eu vreau să te porți frumos să nu mă faci de râs, deci nu mă interesează starea ta emoțională. Părinții dominați de ego folosesc mult acest pronume. “Eu știu mai bine”, “eu la vârsta ta eram zmeu” sau, celebrul, “pentru că așa zic eu!” Inutil ...
Citește mai mult »