Am scris sute, dacă nu mii, de texte privitoare la educație. Cred cu tărie că este singura cale spre o viață normală, echilibrată.
Dar mai știu și că nu există rețete sigure. Că hazardul poate încurca sau, dimpotrivă, scoate din încurcături. Că se poate ca un copil crescut bine să o ia pe arătură. Și un altul care a trăit într-un mediu profund disfuncțional, să-și depășească traumele și să țină întotdeauna drumul drept. Că viața e complicată și te duce în zone în care ai jurat să nu ajungi niciodată.
Totuși, în contextul discuțiilor tot mai alarmante despre consumul de droguri la tineri, mă hazardez să ofer câteva idei pentru părinții îngrijorați:
– Niciodată să nu spuneți niciodată. Văd persoane care ar jura pe toate icoanele din biserică despre cumințenia propriilor copii, care nu sunt chiar așa, dintr-un material angelic. E firesc să ne declarăm cei mai încrezători părinți, dar sănătos este să punem uneori la îndoială neprihănirea pruncilor noștri.
– Nu-i lăsați singuri, nu-i aruncați precoce în vârtejul de a se descurca independent. Autonomia este una, neglijența parentală este alta. Deseori gesturile stupide stau la umbra timpului îndelung în care nu sunt deloc supravegheați. Așteptați-i de la petreceri, verificați cât de corecte sunt coordonatele punctelor de distracție, cunoașteți grupul de prieteni.
– Lăsați-i să suporte consecințele propriilor greșeli. Nu săriți să le faceți viața mai ușoară. Pentru a deveni înțelepți este important să știe că fiecare gest stupid are un preț.
– Nu există educație fără pedeapsă, oricât v-ar păcăli pseudo-specialiștii. Este clar că nu trebuie un instrument folosit frecvent. De asemenea e important să fie anterior cunoscută, proporțională cu fapta și să nu afecteze integritatea fizică și psihică a copilului. Copiii trebuie lăsați, chiar încurajați, să se apere și să-și răscumpere greșeala. Dar dacă nu ați auzit niciodată proteste precum: “nu e corect!” sau “ești un părinte rău!” e posibil să aveți o doză prea mare de permisivitate.
– Nu folosiți pasiunile sau plăcerile copilului ca schimb pentru posibile comportamente negative. “Te dau la sport/ pian/ curs de informatică să nu ai timp de alte prostii!” reprezintă un mesaj disfuncțional, care îl poate duce fix acolo unde nu ne dorim. Cultivați-le hobby-urile pentru a avea o viață împlinită, nu pentru a-i feri de droguri, pentru că în cel de-al doilea caz le oferiți soluția pentru momentele de impas.
– Nu închideți niciodată căile de comunicare cu copiii. Ascultați-i indiferent ce vă spun, oricât de insignifiante vi se par detaliile sau relatările. Ei ne spun multe, noi nu știm să auzim.
– Iar în momentul în care vă povestesc despre o greșeală făcută, concentrați-vă pe a răsplăti sinceritatea, nu a pedepsi eroarea comisă. Este mult mai bine să știți și să discutați despre potențialele consecințe, decât să ardeți podurile relaționale.
Nu uitați că este imposibil să avem copii fără de cusur. Întotdeauna vor experimenta sau vor intra fără să vrea în belele, vor lua decizii anapoda, îl vor face pe alții să sufere. Trebuie doar să le fim alături și să-i ajutăm să reintre pe drumul corect.