Actualele vremuri pandemice influențează nu doar contextul economic, ci și relațiile de muncă. Au apărut astfel noi reguli de urmat, noi obligații atât de partea angajaților cât și de cea a angajatorilor. Și noi riscuri, nu doar cel al focarelor de infecție ci și umbra unor noi tipuri de abuzuri.
Și pentru că lucrurile nu erau suficient de complicate, vaccinarea împotriva Covid 19 vine să mai creeze două tabere adverse: cei care își doresc să se imunizeze voluntar și cei care, dintr-un motiv sau altul, refuză să o facă.
Întrebarea cea mai arzătoare în companiile deja încercate de pandemie devine așadar: putem obliga angajații să se vaccineze?
Este evident pentru toată lumea că nu (încă). În primul rând pentru că nu există o legislație care să susțină un astfel de demers. În al doilea rând, pentru că angajații au dreptul la propriile lor decizii în ceea ce privește sănătatea și viața personală. Și nu în ultimul rând, pentru că este greu să creezi precedentul în situații de o asemenea anvergură.
Poate deveni vaccinarea angajaților obligatorie?
Crizele economice și sanitare pot justifica inițiative legislative la limita logicii actuale și chiar a moralei. Iar ai de ales între a muri de foame și a te vaccina, de exemplu, decizia devine evidentă.
Oricât ne vom lupta, nu putem elimina discriminarea din procesul de angajare. Companiile au obligația morală de a-și plăti angajații și scopul economic de a face profit, iar pentru asta trebuie să-și cultive orice avantaj competitiv. Cum virusul care ne chinuie în prezent este nu doar foarte contagios ci și poate incapacita pe termen lung, riscurile sunt mai mult decât evidente. În plus, domeniile în care se discută despre vaccinarea obligatorie a angajaților sunt, deja, pe avarii și caută soluții salvatoare.
Ce pot face companiile în prezent?
Firmele au propriile lor pârghii, dar, ca de obicei stau cu ochii spre decizii politice. Pot derula, astfel, campanii de conștientizare, pot educa, instrui, convinge. Pot chiar recompensa angajații care se vaccinează. Pot reorganiza spațiul de lucru, ba chiar îi pot ține încă acasă sau limita anumite responsabilități celor care nu vor să se vaccineze.
Pot testa mai mult, deși nici testarea nu-i tocmai liberă de dileme morale. Pot acorda asistență medicală și psihologică celor care nu pot/ nu vor să se vaccineze.
Dar asta înseamnă să fi început deja. Să fie agile, să modifice regulamente, să comunice mult, transparent, bine, limitând astfel influența celor care pot pune în pericol campaniile de conștientizare.
Vremurile grele sunt de supraviețuire. Dilemele morale devin, astfel, răsfățuri. Apoi între a băga în spital un departament întreg și a cere angajaților să prezinte dovada vaccinării, e greu de spus ce este mai imoral.