Decembrie 2016

Aseară primul moş decembrist a lăsat deja urmele faptului că am fost cuminţi anul ăsta. Este semn clar că se încheie încă un an şi că începe sezonul colindelor, bradului împodobit şi jumărilor.

2016 a fost pentru mine unul păgubos, conflictual, ciudat, dificil, cu multiple rateuri. Dar dacă stau să îmi forţez gândirea pozitivă a fost şi un an al rezolvărilor neaşteptate, al hohotelor de râs spontane şi al jocului.

Oricum înainte să se încheie mai am treabă:

Să votez.

Azi am citit un articol care spunea ca aproape 50% din locuinţele românilor sunt încălzite încă pe lemne. Ceea ce îmi oferă o imagine destul de clară asupra rezultatelor alegerilor. Cu toate acestea m-am săturat ca în ţara asta să ia deciziile cei care poate nu au tocmai căderea să o facă. Deci voi merge la vot şi sper ca toţi cei care nu au nostalgii după trecut, nu aşteaptă să le bage statul în traistă, cei care înţeleg mai mult decât hăhăiala mizerabilă de la TV şi ştiu mai mult decât poezia spusă de un cetăţean turmentat în prime-time să o facă. Indiferent cu cine votează. Măcar să ştim o treabă: oricât de rău ar fi, mulţi şi diverşi au ales. Este destinul, karma, soarta, mâna divinităţii.

Să sărbătoresc.

După cum spuneam a fost un an chiaun, turbat chiar. Au trecut pe lângă mine momente pe care ar fi trebuit să le simt altfel, am suferit când ar fi trebuit să mă bucur, am muncit când trebuia să ma odihnesc, m-am certat când ar fi trebuit pur şi simplu să închid receptorul. Las totul în urmă şi mă bucur. De brad, de copii, de colindători, de un punch fierbinte la târgul de Crăciun. De ceea ce mi-a ieşit şi de ce va fi să iasă de acum încolo.

Să uit.

Ştiu că treaba asta cu finalul de an este o convenţie. Dar mi se pare sănătos să las în urmă tot ce m-a chinuit în 2016. Ştiu că ceva umbre îmi vor bântui şi anul care vine, dar sunt hotărâtă ca belelele lui 2016 să rămână în 2016.

Să fiu recunoscătoare.

Şi anul acesta au fost oameni care m-au inspirat, ajutat necondiţionat, ridicat. Sunt persoane care nici nu ştiu asta şi momente care sigur i-ar surprinde pe cei care le-au creat. De aceea aleg să nu le enumăr aici, dar, ca în fiecare final de an, le rememorez cu drag şi recunostinţă. Mulţumesc aşadar pentru fiecare zâmbet, cuvânt frumos, cadou, încurajare, mână întinsă primite de la voi toţi. Ai mei sunt primii pe listă. Încerc să fiu recunoscătoare şi pentru lucrurile urâte care mi s-au oferit, încă nu-mi iese, dar îmi spun că trebuie să las ceva obiective şi pentru anii ce vor urma.

Vă urez aşadar un decembrie aşa cum îl doriţi. Cu moşi, cu fior religios, cu brad sau imitaţie eco, cu porc sau salată, cu sau fără colinde, cu Fuego sau Hruşcă, cu sanie pe zăpadă sau prosop pe nisip, în deplasare sau acasă. Doar liniştit şi sănătos să fie!