Prin vară am fost la o petrecere de pitici. Ca oricare alta, distractivă pentru copii şi generatoare de migrene pentru adulţi.
Şi petrecerea asta avea un animator. Tinerel, energic şi cel mai sigur cu probleme în amor, pentru că se conversa înflăcărat pe messenger-ul de la Facebook, iar anumite replici îl deranjau teribil şi vizibil. Iar când avea nevoie de concentrare pentru a răspunde îi trimitea pe micii petrecăreţi în pauză de apă.
Abia ce începea jocul că auzeai:
– Gata, pauză de apă!
Şi de voie, de nevoie, mai târâş, mai grăpiş, copiii se executau. Mai ales că se ştie ce mult le place lor apa.
Zilele astea ştiu exact cum se simţeau piticii când erau trimişi la hidratare. Orice mă apuc să fac, cineva îmi serveşte o binemeritata pauză de apă. Am o tonă de lucruri în agendă (inclusiv o iminentă vacanţă), am idei şi chef de ele, dar apar brusc întreruperi neprevăzute. Şi este enervant, frustrant, agasant, şi îmi vine să mă cert cu animatorul.
Dar apoi îmi recapăt optimismul şi-mi reamintesc ce hidratată voi fi.
Hai cu nişte gânduri bune si pumni strânşi spre mine! Fac cinste cu un pahar mare de apă! 🙂