Dacă ar fi să-i găsesc un punct forte lui 2018, acela a fost cu siguranţă umbletul nostru continuu. Din ianuarie până în septembrie am ţinut valizele la îndemână, făcând şi desfăcând bagaje în cel mai ameţitor ritm. Nimic exotic sau neobişnuit, ci doar cu tihnă şi odihnă, revederi şi descoperiri de noi destinaţii.
A fost probabil o eliberare după al doilea cincinal deloc uşor în ale vacanţelor. Ştiu că mă repet, dar până la vârsta de 5 ani copiii nu sunt tocmai parteneri de relaxare, călătoriile cu ei fiind reale tabere de supravieţuire. Se agită, se adaptează greu schimbărilor de loc şi ritm, somatizează, se poartă ciudat. Nu-i de mirare, în vacanţe totul se schimbă, de la pat, aer, activităţi cotidiene, până la ceea ce punem in farfurie. Cu timpul şi cu practica însă vine şi adaptarea, aşa că la un moment dat dinamica ieşirilor în lume se schimbă.
Pe unde am umblat anul acesta?
În ianuarie, imediat după nebunia sărbătorilor de iarnă, am mers în Bucovina. Am avut parte de linişte şi o vreme superbă (unele fotografii ne arata fără haine groase pe noi, deşi îmi amintesc că am prins şi un pui de ger), ne-am plimbat, am mâncat bine de tot. Noi am văzut Bucovina şi de un Revelion, n-aş prea repeta figura, dar aşa în extrasezon aș merge oricând, sper să o prindem cândva şi înverzită.
Apoi, în primăvară am ajuns la Gura Portiţei. Veneam după o perioadă grea, ciudată, părea greu să reuşesc setarea modulului de vacanţă, dar este imposibil să nu te relaxezi atunci când intri în complexul turistic cu pricina. Au fost zile frumoase, destinaţia mi-a rămas în suflet, m-aş întoarce oricând.
În vară au urmat în acelaşi episod LEGOLAND Germania şi Lido di Camaiore, Italia. Cu un pit stop la Viena. De văzut ambele, au fost experienţe turistice frumoase. Sper să mă reîntorc acolo cu nepoţii!
N-am ratat Clujul de Untold, ne-am propus să nu o facem nici anul ce vine. Un oraş frumos, cu super vibe în perioada aceea și multe de oferit. Va zic mai multe şi la retrospectiva despre oamenii care merită mulţumirile mele în 2018.
Am revăzut apoi Skiathos. În ciuda pisicii negre – va exista şi o retrospectivă a întâmplărilor care m-au marcat în 2018 – a fost o vacanţă reuşită.
Iar toamna nu ne-am cuminţit, după cum am profeţit în textul la care fac referire mai sus, ci am mers un weekend la Sinaia. Am prins-o cum nu-mi place mie: extrem de aglomerată si gălăgioasă. Am nimerit total neintenționat în toiul evenimentelor Sinaia Forever. Hotelul era plin, tichetele acelea de vacanţă date de guvern au ajutat la asta, nu pot spune că a fost o experienţă turistică înălţătoare, dar a fost distractiv și ne-am bucurat de oamenii care ne-au însoţit. Nu am apucat să scriu despre această ieşire, dar dacă ar fi să recomand ceva, ar fi să vizitaţi Casa Memorială “George Enescu” de acolo (o vedeți mai sus udată de o ploicică de vară). Este un loc încărcat de istorie şi frumos, iar pentru mine a fost o evadare din zgomotul cotidian. Și singurul în care nu ajunsese încă mirosul de mici 🙂
Acesta a fost 2018 turistic pentru noi. Cu speranţa unui 2019 la fel de divers, m-aş bucura să aflu că povestirile mele despre aceste deplasări v-au inspirat măcar un pic.
P.S. Aș fi putut alege o imagine mai însorită, Grecia și Italia sunt foarte fotogenice, Gura Portiței nu mai spun, am tranzitat Elveția care este…, chiar și Tărâmul Lego a dat bine de tot în poze, eu nefiind tocmai un talent. Dar cumva locul acesta mi-a amintit de o Românie altfel. De Seninia.