Unul dintre cele mai cunoscute citate despre carieră este cel care spune că dacă iubești ceea ce faci nu va trebui să muncești nici măcar o zi în viața ta.
Iubirea, pasiunea, focul care arde cu putere în interiorul nostru par a fi combustibilul perfect pentru succes.
Dar oamenii care au reușit pe care i-am cunoscut (și mă refer la acea reușită sustenabilă, de durată) nu păreau neapărat îndrăgostiți de produsul/ ideea/ abilitățile lor. Clar credeau în ele, poate le-au și iubit inițial, dar se raportau la acestea într-un mod rațional, calculat, ponderându-și latura emoțională.
Iubirea e frumoasă și ușor de ambalat în strategii de marketing. Dar este și oarbă, fluctuantă, imprevizibilă. Te îmbată, îți atenuează simțurile. Așa cum nu poți construi o casă doar din iubire, fiind necesare mai ales materiale, plan de lucru, resursă umană, know-how, așa nu poți ridica nimic altceva.
Cel mai vizibil impediment al pasiunii apare în cazul antreprenorilor fără experiență, care înființează afaceri noi. Cu cât sunt mai îndrăgostiți de ideea lor, cu atât sunt șanse mai mari să piardă din vedere lucruri esențiale, dar plicticoase, fără o legătură aparentă cu iubirea vieții lor. Ori exact chestii raționale precum cash-flow sau facturi neîncasate sunt cele care pot pune lacăt unui business.
Și printre angajați am văzut profesioniști care își iubeau cu ardoare meseria, uitând că prin firme nu este suficient să-ți placă ceea ce faci, trebuie să ai un trib al tău, să calculezi niște pași de carieră, să faci inerente compromisuri.
Iubirea e ofertantă în literatură. Te poartă prin zone emoționale în care e minunat să te afli. Dar în viața reală emoțiile trebuie ținute în echilibru.
Și în părințeală, oricât de greu pare de crezut, ajută să ne iubim copiii, dar să îi creștem cu o minte trează, activă, și cu o doză esențială de simț critic. Este firesc să credem că ai noștri sunt fără de cusur, minunați, extraordinari. Cei mai frumoși, cei mai talentați, cei mai cei.
Dar la fel de normal este să avem măsura corectă a lucrurilor, adică rațiunea de a-i vedea și accepta așa cum sunt, cu bune și rele.
Da, chiar și în cuplu focul pasiunii arde repede, lăsând loc altor ingrediente, mult mai accesibile tuturor, nu doar îndrăgostiților-lulea, sufletelor pereche sau altor purtători de etichete nerealiste.
Concluzia: clar trebuie să ne placă ce facem, să ne iubim partenerii și copiii. Dar este esențial să dublăm emoțiile cu o doză serioasă de rațiune, auto-cunoaștere și învățare. Am văzut mulți oameni pasionați care au eșuat lamentabil, dar niciodată unul care, deși poate n-a ales tocmai ce-i plăcea, și-a pus în cap să reușească, planificând, muncind, gândind.