Cu patru ani în urmă am făcut pisicilor noastre pagină de Facebook. Terminasem de asasinat prietenii cu poze și filmulețe torcăitoare, așa că am decis (subsemnata și MC) să extindem baza de victime.
Pe atunci Pisica Mamă, pe numele ei Albița avea trei pui: unul a fost dat spre adopție, iar ceilalți doi au rămas în familie.
Dacă vă uitați pe pagina cu pricina veți vedea poze cu pisici fericite sau măcar liniștite, relaxate. Ce-i drept sunt, eu glumesc adesea spunând că la noi în curte pisicile au statutul vacilor din India.
Dar realitatea este mult mai complexă de atât: în tot acest timp unul dintre motanii familiei a sfârșit prematur călcat de o mașină, mama a fost operată de trei ori din cauza unei excrescențe care putea fi mortală, iar celălalt motan era să rămână fără un ochi într-o altercație de luna trecută.
În spatele pozelor drăguțe stau povești triste despre o pierdere bruscă și traumatizantă pentru noi (MC a văzut accidentul cu pricina), o luptă îndelungă cu o boală mortală și diverse incidente mai mult sau mai puțin grave. Dar ce sens ar avea să-i încărcăm pe cei 100 de urmăritori cu astfel de drame?
Dacă aveți senzația că este o poveste punctuală, vă înșelați. În era Social Media a părea este mai important decât a fi. Pozele sunt retușate, relațiile asemenea, dramele ascunse adânc, tristețea și nefericirea negate cu sârg.
Ceea ce vedem online este așadar o percepție diformă a realității: chipurile sunt mai frumoase, cuplurile mai sudate, deciziile mai înțelepte. În plus am observat că cei mai curajoși și revoluționari oameni din feed-ul meu nu au altminteri puterea de a omorî o muscă și cei mai sfătoși au probleme mai multe decât Coreea de Nord.
Dar văd tot mai des persoane care pică în plasa mirajului și în capcana comparațiilor. Și evident că dă cu minus când aduni viața ta reală cu cea regizată convenabil a aproapelui tău.
Poate că ar trebui ca în loc să ne salute, să ne spună vremea sau să ne întrebe la ce ne gândim, Facebook să ne atenționeze doar precum oglinzile retrovizoare: “Atenție, imaginile de aici pot părea mult mai frumoase decât sunt în realitate“.
De fapt ce vedem online este o prelungire firească a vieții cotidiene, pentru că de multe ori chipuri zâmbitoare de pe stradă trăiesc abuzuri în spatele ușilor închise, machiaje elaborate ascund povești urâte sau cupluri ca în povești trăiesc la ani lumină distanță.
Pe Motanii noștri îi găsiți aici. Sunt îngrijiți, iubiți, răsfățați. Dar după cum se bagă de seamă, nici acestea nu reprezintă garanția unei vieți fără de griji.
(În poză este chiar Albița, studioasă și conștiincioasă ca orice pisică din Domnești. Credit foto: MC)