Mă străduiesc să nu scriu plângăcios, așa cum îmi spune că o fac. Să-mi păstrez o brumă de umor și una de obiectivitate. Dar, la naiba, e greu când Marele Copil face 16 ani!
Zic așadar cum și ce-mi trece prin cap, amalgam de idei și amintiri:
Marele Copil s-a născut mare. La propriu (era mai lung decât fetița de trei luni cu a cărei mamă împărțeam salonul) și la figurat.
A avut întotdeauna preocupări, idei, vocabular de oameni mari. Și o creativitate mare, pe care cei lipsiți de haz o percepeau ca fiind excentrică.
Este singurul om pe care-l cunosc care preferă la școală să fie ascultat în loc să dea test scris. Iese din orice belele cu vorba, că de intrat mai intră uneori cu fapta.
Este un fin cunoscător al naturii umane. Mă uimește uneori capacitatea lui de a descifra motivele și comportamentele celor din jur.
Mănâncă rar pește, urăște mămăliga cu brânză și smântână.
Îi plac experimentele. Găseam frecvent în congelator tot soiul de amestecuri, poțiuni sau alte ciudățenii pe care le făcea în diverse scopuri științifice. Experimentează tot ce-i nou în materie de tehnologie sau vestimentație. La restaurante își comandă cele mai neobișnuite chestii, motiv pentru care tatăl lui suplimentează cu ceva în plus pentru cazul nefericit în care experimentul culinar eșuează.
În ciuda faptului că nu-l tolerează prea mult prin preajmă, ține mult la Cezar. Nici nu știe cât de mult.
Probabil că abia la 20 de ani, când a trăit cu un frate exact atât cât a făcut-o și fără, se va dumiri.
V-am mai zis că e mare? Are deja 16 ani. Aude rar de la mine laude și nu pentru că nu le-ar merita, ci pentru că așa cred eu că trebuie.
Îmi vine uneori să-l halesc de viu. Atunci când se ceartă cu mine sau când amână la infinit chestii care nu-i plac în speranța că pur și simplu dispar, când ignoră deliberat ce îi sugerez, deși îi înțeleg nevoia de a o lua pe propriile căi.
Dar am infinit mai multe momente în care îmi plezneșne inima de mândrie. Atunci când văd că poate, știe, rezolvă lucruri inaccesibile altora. Că îndrăznește și că îi iese. Că este la fel ca cei de vârsta lui și altfel totodată.
Marele Copil va fi mereu copil pentru mine. Dar de acum îi voi spune și aici simplu: Cristi.
La mulți ani! ❤️