Viața online devine din ce în ce mai complexă, motiv pentru care telefonul îmi raportează constant scăderea timpului petrecut în fața ecranului.
Să presupunem așadar că cineva postează o poză cu o bluză cu picouri (ca cea de sus) și următorul text:
”Am văzut azi într-o vitrină această bluză care mi-a amintit de copilărie. Pe atunci aveam una similară și o purtam doar la serbări.”
Cum vor arăta comentariile?
40% vor întreba simplu “Preț?”. În ciuda faptului că încă de la primul, persoana va preciza clar că nu a intrat în magazin să vadă, acestea vor curge continuu, nestingherit.
40% vor emite variațiuni pe tema: “Tot atunci era mai bine! Avea lumea loc de muncă și casă, nu-ți era frică să ieși pe stradă!”
10% te vor anunța că te-ai îngrășat cam mult de atunci și ți-ar sta groaznic cu picățele roz. Pe bune, cine mai poartă așa ceva la vârsta ta?
5% îți vor trimite emoji-uri care n-au legătură cu discuția (de exemplu vulpea care salută);
3% își vor aminti de serbările din copilărie;
1% întreabă de Vasilica (nu ai cunoscut niciodată o persoană cu acest nume);
1% întreabă în ce magazin era bluza.
Cu puțin noroc, dai de o colegă cu memorie bună care își amintește chiar de întregul outfit, așa că vei continua să postezi în Social Media.
Pe Facebook, unde am puțini și vechi prieteni, situația se prezintă ca bluza cu picouri de frumoasă (*). Pe LinkedIn, unde am testat diversitatea maximă și nici algoritmii nu ajută, pentru că adesea conexiunile de gradul 2 sau 3 interacționează mai mult ca cele primare, situația se prezintă ceva mai pestriț.
Preț? Mai mult timp pentru offline! 🙂
(*) Nu mă judecaț’, mie chiar îmi place!