Dacă la începuturile carierei mele era văzută ca o consecinţă a unei erori de proiectare a planului de carieră sau a unor fatidice prăbuşiri economice, în prezent a schimba drumul profesional a devenit o necesitate firească. Piaţa muncii are o dinamică accelerată, nevoile organizaţionale se aliniază în timp real, aşa că şi actorii principali sunt nevoiţi să se pregătească perpetuu pentru noi roluri.
Ce este reconversia profesională?
Aşa cum îi spune şi numele este o schimbare a meseriei. Aceasta poate fi totală (de exemplu din profesor să ajungi instalator, dacă ştiti bancul) sau parţială (este cazul programatorilor care schimbă tehnologia în care lucrează).
Când se impune pregătirea pentru un nou job?
Există două scenarii:
– unul contextual – de regulă dispariţia sau rărirea anumitor roluri din piaţa muncii, care-i pune pe meseriaşii respectivi în postura de a-şi găsi cu dificultate un job.
– unul individual – pe măsură ce înaintăm în vârstă nevoile, abilitătile, dorinţele noastre se schimbă. Deseori nu ne mai găsim locul într-o anumită breaslă şi simţim nevoia de găsi un altul, mai potrivit poate. Am spus cu mult timp în urmă la un workshop despre carieră destinat IT-ştilor (un mediu preponderent masculin pe atunci) că de la 40 de ani barbaţii tind să schimbe fie meseria, fie nevasta, fie casa. A fost ceva rumoare în sală, dar o declar profeţie împlinită pe alocuri acum! 🙂
Care sunt paşii de urmat?
Mai întâi trebuie analizată temeinic nevoia de schimbare. Este întemeiată sau este doar un moft generat de rutină, plictiseală? Introspecţia ajută, dar trebuie corelată cu discuţii avute cu prieteni, specialişti în carieră sau specialişti în domeniul nou, care ne tentează.
Apoi trebuie planificat bine traseul de parcurs, care este adesea mai dificil decât pare. Un simplu curs de instruire nu ajută. Este nevoie de o abordare complexă, de instruire intensivă şi variată, combinată cu posibilitatea de a pune în practică teoria. De asemenea, să nu uităm că meseria nu doar că se învaţă, dar se şi fură, deci este nevoie de un cadru informal, familiar chiar de a deprinde acele dedesupturi şi scurtături de care nu înveţi la şcoală.
Nu în ultimul rând, trebuie identificate locurile de muncă accesibile în piaţă. Reconversia a reuşit nu atunci când suntem pregătiţi profesional, ci atunci când putem monetiza investiţiile de timp, bani, energie, făcute.
Care sunt riscurile?
Unul dintre cele mai mari riscuri este pregătirea superficială. Multi sunt amăgiţi de promisiunea unui El Dorado după o investiţie de doar 1000 de euro, 3 luni calendaristice şi 2 module de curs. Practicarea unei profesii necesită o pregătire serioasă, temeinică, pe o bază solidă, construită înţelept.
Un altul este schimbarea unui rău, cu un rău mai mare. Reconversia profesională nu-i facilă şi uneori se întâmplă situaţia nefericită a datului vrabiei din mână pe cea de pe gard.
Dar cel mai mare risc este totuşi să nu o faci deloc sau la timp. Sunt deja celebre cazurile de sportivi rămaşi pe drumuri după ce şi-au încheiat cariera competiţională.
În loc de final: singura constantă în viaţă rămâne schimbarea, indiferent ca vorbim despre viaţa personală sau profesională. Să nu ne temem de ea!