De ce succesul poate fi mai greu ca eșecul?

În ultima vreme a început o adevărată apologie publică a eșecului: este bun, inevitabil, necesar. Ceea ce nu-i rău, nereușita reprezintă o constantă în viața celor curajoși. Iar modul în care gestionăm astfel de situații este definitoriu pentru calitatea vieții noastre și a celor din jur.

Am fost printre primii care a scris despre eșec într-o țară obsedată de succes, mai ales că îi cunosc destul de bine gustul. O simplă căutare folosind cuvântul “eșec” în bara din dreapta sus a prezentului blog vă oferă cinci pagini de articole.

Totuși, văzând oameni incredibil de talentați, care au reușit apoi să dea cu reușita lor de toate gardurile, am realizat că aceasta este incomparabil mai greu de dus.

Și am încercat să-mi explic de ce se întâmplă așa. De ce artiști minunați sfârșesc în supradoze, afaceriști vizionari ajung în mizerie după decizii de care nu-i credeai capabili, de ce creatori de artă mor în condiții de-a dreptul halucinante.

În primul rând, un lucru care îi leagă pe toți este geniul lor, un talent, o abilitate peste medie. Asta îi face vulnerabili din punct de vedere psihologic, pentru că ar trebui să aibă alte abilități care țin de sfera emoțională cel puțin la fel de mari, de bine dezvoltate, pentru a se echilibra. Ceea ce se întâmplă rar, pentru că de regulă oamenii geniali sunt greu de educat și frecventat.

Aceștia nevoie de persoane puternice mental, care să le înțeleagă abisurile și înălțimile uluitoare ale minții, de intervenții care să le echilibreze hopurile, de strategii care să-i învețe să și le gestioneze singuri. Au așadar nevoie de oameni speciali, loiali, prezenți, ceea ce nu găsești chiar pe toate drumurile.

În al doilea rând, succesul este tocmai o sumă de eșecuri. Puțini oameni reușesc din primul foc, de regulă există o idee care poate deveni extraordinară, dar execuția va fi întotdeauna cu mediocrități inerente, rafinabile pe parcurs.

De exemplu celebra Adele povestea într-un interviu că după naștere a scris un album întreg. Pe care l-a șters fără remușcări pentru că i s-a părut nerelevant și depresiv. A luat-o de la capăt, noile sale compoziții având, evident, un mare succes. În business tendința este și mai evidentă.

Ori tocmai faptul că încerci constant alte planuri, căi ocolitoare, modalități de îmbunătățire, te vulnerabilizează din punct de vedere psihologic și mai mult. Oricând poate să apară un colaps, un moment în care nu mai ai puterea să continui.

În al treilea rând, succesul te expune cu bunele și relele tale. Bunele nu prea intră în discuție, sunt cumva subînțelese, dar ca persoană publică relele sunt tot timpul afișate. În presă, online, în gura cunoscuților sau necunoscuților. Puțini îți cunosc sau apreziază zbaterile, mulți îți comentează vestimentația, iubita, alegerile personale, deciziile.

Și nu în ultimul rând, succesul lasă loc de puține relații autentice. Mulți oameni vor să fie acolo, lângă tine, doar în speranța contagiunii sau pentru că au ceva de câștigat. Trădează, sabotează, ascund, urâțesc.

Pare ușor de dus când porți papuci de spectator. În realitate, situația este mult mai grea. Evident și răsplata este pe măsură.

Așa că este important să ne învățăm copii să eșueze. Să le spunem că nu-i un capăt de țară, că pot încerca din nou, că și alții mai dau greș.

Dar la fel de important este să ne pregătim copiii pentru succes. Să-i învățăm că uneori este bine să te uiți la tabloul general, alteori la un punct mic dintr-un colț. Că au dreptul să pună pauză sau să refuze pacturi care par diabolice. Că în fond nimeni nu are așa mulți prieteni loiali și că deseori legăturile interumane sunt conjuncturale. Că pot pierde bani, relații, timp, dar nu trebuie să se piardă pe sine. Că pot fi imperfecți, pentru că de regulă cei care îți cer perfecțiunea sunt ei defecți grav. Că pot merge în ritmul lor, atât timp cât nu au promis altceva.

Că succesul este greu de construit și că uneori îi cunoști mai întâi părți întunecoase. Dar fiecare are dreptul să decidă cât și cum alege să ducă. Lumina este oricum mereu acolo!

În plus, chiar ei pot fi lumina unor generații sau a unor categorii sociale vulnerabile. Dacă ne uităm la oamenii de succes care sunt pe metereze, ei oferă mult celor din jur. Bill Gates face caritate, Jack Ma se reîntoarce la catedră, artiști celebri promovează des tinere talente.

Dincolo de orice: bani, faimă, imperii, contează omul. Și există întotdeauna viață înainte, în și chiar după succes.