Ce am învăţat de la mama?

Să gătesc. În ciuda faptului că nu mă lăsa să o ajut, motivând ca am timp sa mă satur de muncă, îmi plăcea să chibiţez pe lângă ea. Gătea excelent. Era maestră în a drege maioneze şi icre, nu de putine ori veneau verişoarele noastre cu castronul “tăiat” în mână pentru a fi salvat de tomberon. Nu ştiu cum făcea, dar le aducea pe calea cea întreagă. Făcea torturi senzaţionale, în ciuda faptului că nici ingredientele şi nici ustensile de bucătărie nu erau la îndemână. Eu sunt un biet epigon, dar faptul că ştiu să pun în oală chestii comestibile i se datorează.

Să iubesc. A fost cea care ne-a iubit total, complet, fără condiții. Pe toți. Întotdeauna.

Să glumesc. Avea un soi de umor ascuns, un limbaj aparte și capacitatea de a se ridica deasupra situațiilor stresante râzând de ele. Autoironia intra în arsenal.

Să cresc. Să mă cresc pe mine și pe cei din jurul meu. Avea o ambiție nemăsurată și o dorință ca toți cei din jur să se ridice, să-și depășească limitele, condiția, așteptările.

Să citesc. A fost cea care a observat că înainte de a merge la școală am început să citesc. Mi-a cumpărat întotdeauna cărți potrivite nivelului meu de înțelegere și a aprobat tacit atunci când am trecut prematur la nivelul următor.

Să scriu. Atunci când îi era greu, așternea pe hârtie. Din păcate nu pot încă reciti, așa cum nu pot încă să mă uit la pozele cu ea. Doare prea tare.

Să trăiesc. Autentic, real, cu zâmbete, cu lacrimi, curajos și total.

Mi-e dor de sfaturile ei, de simplitatea soluțiilor pe care le găsea, de tortul cu mere, de mâinile ei albe și frumoase, de ea.