- 15/02/2018
Ieri prezentul blog a trecut prin niște încercări tehnice neprecizate. Diagnosticul e neclar și acum, dar măcar s-a (aproape) rezolvat.
Spre seara mi-a fost blocat cardul din cauza unor tranzacții online suspecte, aplicația Uber luând de patru ori sume de bani nealocate unor curse. După îndelungi discuții cu banca (uitasem token-ul pentru online banking pe birou), am lăsat cardul blocat până mă lămuresc care-i problema.
Astăzi deschid aplicația băncii pentru a salva dovezile și trimite la Uber. Evident că respectivele plăți nu mai există, pentru că nu le-am autorizat. Deci n-am cum să fac reclamație neexistând dovezi care îmi susțin afirmațiile și mi-e frică să deblochez cardul, pentru că nu știu dacă a fost o eroare a sistemului sau o posibilă fraudă din exterior.
De dimineață, ajunsă cu mare efort la grădiniță, pentru că ăsta mic e deja cam mare să-l mai car adormit, constat că pantofii de schimb s-au evaporat. Pur și simplu lipseau la apel din rucsacul pe care îl cărăm zilnic cu noi. Las copilul supărat în cizmele de cauciuc și dau să plec. Noroc că uneori apar îngeri păzitori cu soluțiile la purtător. Pantofii erau uitați de ieri și puși într-un dulap, trebuia doar să îi caut.
Îmi revin cu greu, urmează un drum scurt cu mașina unui prieten. După ce m-am asigurat că n-am loc pe bancheta din față a mașinii, care era ocupată cu o geantă, m-am urcat în spate. O mică problemuță: nu era mașina prietenului, ci a altui domn care m-a privit siderat, spunându-mi că așteaptă pe altcineva!
Ziua abia începe, dar deja mi-e frică de continuare. Ce urmează? Să iau un alt copil de la grădiniță? Să mă duc să cer pâine la farmacie? Să încerc plata mâncării cu un card de la jocurile mecanice? Că la chestii mai serioase nici nu îndrăznesc să mă gândesc!
Serios acum, mi se întâmplă numai mie? Sunt singura care am zile abramburite cu neuroni înnodați? M-aș bucura și consola să aflu că nu…