Tocmai ce au apărut rezultatele Evaluării Naționale de la clasa a opta, cea care decide practic admiterea la liceu. Este, așadar, momentul calculelor, al definirii opțiunilor.
Din experiența de părinte trecut prin asta și de consilier de orientare școlară și profesională, vă dau câteva idei. Dacă vă plac, îmi mulțumiți mai târziu! Dacă nu, ziceți chiar acum!
1. Tendința celor cu note mari la Evaluarea Națională este de a merge la liceele de top. Este ok dacă aceste note se înscriu în tendința naturală a copilului. Dacă însă vorbim despre unul de 9 care printr-un antrenament asiduu a reușit să ia 10 la examen, nu e o idee bună să optați astfel. Deciziile corecte nu se iau apelând la excepții, ci la obișnuință.
Este posibil așadar ca efortul pe care va trebui să-l facă pentru a se susține pe linia de plutire în clasele formate din copii pentru care obișnuința este excepția celui din dotare, să nu merite. Să nu-i dea răgaz de distracție (liceul chiar trebuie să includă și asta), pasiuni sau extracurriculare.
Știu cum este cu orgoliul și dorința de a sta în frunte. Dar din sentimente negative ca acestea nu iese niciodată ceva pozitiv.
2. Tendința celor cu note mari este de a merge preponderent la clasele de mate-info sau științe naturale. Din nou trebuie luat în calcul ce înclinații are copilul, la ce învață mai ușor, cu plăcere și efort mai mic. Știu că pare logic ca un copil care a luat 10 la matematică să se descurce de minune pornind-o pe filiera asta, dar realitatea demonstrează că nu este deloc așa.
Din nou vă sfătuiesc să luați în calcul atunci când alegeți filiera/ profilul întreg parcursul școlar și motivația copilului, nu doar nota unui examen punctual.
3. Tendința celor cu note mici este să aleagă proximitatea de casă în detrimentul altor criterii.
Este un discriminator bun, dar nu singurul. Luați în calcul întreaga ofertă educativă și, mai ales, specializările oferite. Există numeroase licee care la absolvire oferă o calificare profesională și care sunt uneori de preferat liceelor teoretice. Vedeți ce înclinații, aspirații are copilul și căutați ceva potrivit acestora.
Piața muncii din România este însetată de personal calificat cu studii medii. Reînvățăm ușor-ușor să punem meseria în topul valorilor și nu diploma.
4. Există o abordare păguboasă acum, optăm pentru ce s-o nimeri și apoi ne transferăm la alt liceu/ alt profil. Nu este ok, opțiunile pentru admiterea computerizată trebuie făcute ca și cum n-ar mai fi o cale de întors. Nu de alta, dar uneori chiar așa se întâmplă și copiii rămân blocați în situații educaționale total inconfortabile și nepotrivite.
Faceți așadar Rai din ce aveți, și dacă găsiți apoi un altul, mai bun, să fie primit! Dacă nu, măcar știți că ați luat-o pe cea mai bună cale accesibilă.
5. Ascultați-vă copiii, implicați-i în decizii! Nu sunt pionii de pe tabla de șah a destinului familial ci sunt personajele principale. Nu ezitați să cereți medierea unui specialist dacă opiniile sunt diferite și devin conflictuale.
6. Nu există liceu prost, ci există doar decizii proaste. Una dintre ele ar fi să credeți că admiterea la un liceu bun este suficientă pentru succesul ulterior în viață. Ratarea nu vine așa și nici reușita. Sunt sume de decizii, de procese adaptative bifate sau ratate, de influențe, de lupte purtate. Liceul este un pas. Niciodată cel decisiv.
7. Nu lăsați sistemul să vă eticheteze copilul! La asta se pricepe cel mai bine, să-i împartă în buni și slabi. Dar viața pune întotdeauna lucrurile în ordine. Educați-i pentru a fi buni în ceva. Găsiți-le zona lor de competență. Investiți timp, energie în educația lor. Nu umblă nimeni cu diploma în frunte, școala de acasă este cea care face întotdeauna diferența!
Baftă multă!