Viaţa online

Cu ceva timp în urmă, una dintre paginile de (pseudo)ştiinţă, pe care o urmaream pe Facebook, a publicat un articol despre ovarele polichistice. Au urmat sute de comentarii în care femei diverse ca naţionalitate şi locaţie pur şi simplu îşi tăguiau (*) prietene interesate de subiect. Adică alte femei la fel de diverse care s-au confruntat, într-un fel sau altul, cu această afecţiune.

Aparent vremurile în care era aiurea să vorbeşti public despre boli care ţin de zona intimă au trecut. Ori că zici de un genunchi, ori că bagi detalii despre uter, e acum acelaşi lucru. Ceea ce e logic corect, până la urmă tot anatomie umană e, dar cumva deschide calea spre atrocităţi de comunicare ca cele de mai sus.

De când administrez grupul de discuţii al comunei am avut multe bariere personale de înfruntat. Este mai greu decât pare, sunt oameni diferiţi si dificili care uneori îţi pun la încercare răbdarea şi nervii. Dar recunosc public că cel mai tare mă îngreţoşează, la propriu, anunţurile de tipul: “cine e disponibilă pentru o mani/ pedi cu semi în după amiaza asta?” sau varianta horror: “avem o doamnă la epilat?”  Pe vremea mea, măi mamaie, măi, programările la chestii din astea de îngrijire nu se strigau în gura mare. Erau considerate chestii intime, pe care le face fiecare când şi cum doreşte, dar nu în piaţa publică, fie ea şi online.

Mai groaznic mi se pare că în mall-ul apropiat, fix în mijlocul căii de acces, există acum niște mese expuse tuturor, în care doamnele îşi pot face manichiura. Aşa, în public, în văzul celor care trec pe acolo, dă-i cu pila, dă-i cu oja (care emană miresme îmbietoare de aurolac), dă-i cu lampa, dă-i cu cardul. Sper să nu le dea prin cap celor care au deschis “salonul” cu pricina să purceadă și la tratamente faciale sau – varianta horror – epilări de tot soiul.

Iată deci că nu doar online-ul ne îndeamnă la dezvăluiri din ce in ce mai profunde, aparent şi offline-ul începe să devină deloc misterios.

Acum nu e cazul să mă luaţi în seamă. Dacă vreţi să conversați public, în grupuri extinse, despre ovare, uter, bube, păr crescut în piele, colţuri încarnate ale unghiilor şi stări de vomă, e ok. Conform standardelor actuale sunteți persoane moderne și adaptate.

Dar că eu am crescut în vremuri în care pudratul nasului se făcea doar în baie – de aici şi extrapolarea pe care o cunoaştem cu toţii. Şi mi-e teamă să nu ajungem a ni se părea ok scobitul în nas sau mirositul degetului băgat în buric. Pentru că atunci sigur ne vom îndepărta unii de alţii mai mult decât acum când doar vorbim despre ovarele polichistice pe Facebook.

(*) îl declar eu verb în limba română, dacă nu a făcut-o nimeni până acum.