Nu este părinte să nu spere ca ai lui copii să trăiască într-o lume mai bună, mai prosperă, mai liniștită.
Cel puțin noi, decrețeii, perpetua generație de sacrificiu, sătui de piedici și neajunsuri, avem acest discurs adânc întipărit în mentalitate. Să le fie mai bine, sperăm mereu, dar cumva uităm coordonatele concrete ale conceptului, transformând visul nostru într-o veritabilă utopie.
Pentru că lume mai bună nu poate să înseamne o lume în care stăm cu toții permanent sub cocotieri cu un suc rece. În care nimeni nu face nimic, dar pică din cer bani și cupoane de reduceri. În care toate fetele sunt prințese cu program după bunul lor plac și băieții persoane de succes care nu fac nimic pentru asta.
O lume mai bună înseamnă, de fapt, drepturi egale și șanse egale, indiferent că ești din Poplaca sau Cluj, fata lui Băsescu zis Petrov sau a lui Nea Ilie zis a lu’ Groparu. Asta înseamnă educație formală de calitate în orice colț uitat de lume, meritocrație, dezvoltare economică, socială, culturală.
O lume mai bună înseamnă aer respirabil, apă cu adevărat potabilă și mâncare de calitate. Acces la servicii medicale de top, la informație relevantă și nepărtinitoare. Și, mai ales, relații interumane de calitate pentru că cercetările arată că oamenii conectați la grup sunt mai fericiți.
Dacă vrem să-i ajutăm să-și clădească lumea asta, nu supraprotecția și șmecheria noastră îi ajută. Văd mulți părinți care se străduiesc să-și învețe copiii despre violență, lupta pentru putere, eludarea regulilor sociale. Toate metehnele astea sunt deja în dotarea noastră standard ca mecanisme adaptative. Și ies la iveală în contextul potrivit.
Greu și important este să-i învățăm despre munca asiduă și menținerea motivației chiar și atunci când tinde să se ducă sub nivelul mării. Despre reziliență, altruism, empatie, echipă, respect pentru semeni și mediul înconjurător. Acestea sunt pilonii lumii mai bune. Dar mi-e teamă că prea puțini sunt conștienți de acest proiect al viitorului, care nu se poate întrupa din fiecare adult pe care noi îl formăm acum să dea la gioale, să fie primul cu orice preț, să acceadă singur, pentru că alții pot fi piedici.
Asta facem în prezent: vrem o lume mai bună educând copiii să nu fie buni. Și nu știu încă dacă îmi doresc să văd ce ne va ieși.