După cum ați văzut deja pe Instagram și Facebook, sunt în plină depresie post-călătorie: Grecia, care ne este foarte aproape și familiară, m-a sedus din nou suficient cât să nu mai vreau a mă întoarce acasă.
Unde, cu cine, cum?
După doi ani de Skiathos, s-a votat de data asta o reîntoarcere în zona mai ușor accesibilă și anume Halkidiki/ Sithonia.
Am mers și acum cu grupul de prieteni pe care îi știm de când era Cristi mic, uniți fiind de același parc. Am aflat că anul acesta se împlinesc 10 ani de când hălăduim împreună printre măslini și ape azurii. Noi am luat totuși o pauză de călătorit cu grupul în bebelușia lui Cezar, din motive logistice.
Ca de obicei mașina personală ne-a dus acolo. A fost un drum ok, fără incidente, aștept acum să văd amenzile aferente.
Ce ne-a plăcut?
În Grecia oricum nu te poți supăra, indiferent de condiții. Ne-a plăcut deci complexul în care am stat, deși eu detest cu tărie noile trenduri arhitecturale cu inutilele panouri transparente care despart paturi și dușuri.
Am admirat în mod special ieșirea directă în grădină și că de acolo vedeam printre vegetația mediteraneană marea.
Apusurile au fost și de data asta spectaculoase. Fac grecii cum fac și plasează strategic piscina cu palmierii atașați, astfel încât și cel mai stângaci fotograf poate prinde un cadru minunat.
Mâncarea, grozavă și ea. Plajele, nu mai povestesc.
Ce nu ne-a plăcut?
Marele meu regret este că două dintre locurile de îmbăiat pe care le adoram au devenit impracticabile. Unul este înconjurat acum de clădiri în construcție, deci plin de praf și zgomot, altul e deja tăiat de pe listă pentru că deși este mic, în jurul său au apărut multiple pensiuni dubioșele care umplu plaja de turiști în fiecare dimineață.
Sithonia devine încet, dar sigur, o aglomerație de construcții fără prea mult sens și organizare, o babilonie de piatră și oameni care nu prea mai lasă loc de respirat.
Am regăsit și aici mulți conaționali, unii drăguți și cu bun simț, alții ghiolbani și detestabili. Din păcate ponderea celor din urmă devine cam mare, ceea ce ne duce cu gândul la o nouă schimbare de destinație în anul ce urmează.
Nu numai ai noștri dau dovadă de proastă creștere. La o tavernă minunată am asistat la un schimbat de scutec în toată splendoarea lui. Nu pricep de ce noii părinți de pretutindeni au senzația că fecalele de bebeluș reprezintă o imagine numai bună de etalat la masă, dar vreau să îi asigur pe această cale că se află într-o mare eroare!
Pe drumul de întoarcere, căpitanul nostru ne-a întrebat șugubăț de la volan ce face omul când se întoarce din vacanță. Noi am început cu presupunerile: se mănâncă o ciorbă (ne lipsește mereu tradiționala mâncare), se spală mașina, se doarme. Evident că răspunsul era altul: se planifică următoarea vacanță!
Ceea ce doresc tuturor! 🙂
La final câteva poze alese random: