La mulți ani, bani și fani!

Pe 22 ianuarie s-au împlinit 4 ani de la înregistrarea domeniului www.valentinaneascu.ro. Nu mai știu exact când am scris primul post, au fost niște probleme tehnice de-a lungul timpului care au mai șters din memorii și din textele inițiale. Unele grele de tot.

M-am luat cu altele (deși a început frumos, săptămâna aceasta s-a dovedit cam grea) și am uitat să punctez momentul. Dar pentru mine este unul important, pentru că așa cum am mai spus locul acesta îmi este relaxare, terapie, o modalitate de a comunica ce sunt, ce simt, ce gândesc și, sper eu, mâna întinsă către alții, fie pentru a ajuta, fie pentru a fi la rândul meu ajutată.

Scriu aici așadar de patru ani, timp în care textele mele au ajuns unde nici cu gândul nu gândeam. Am fost apreciată, felicitată, dar și ridiculizată sau contestată. Nu vă spun cine sunt cei mai mari critici, mai ales că știu că țin la mine.

Dar uitându-mă peste datele despre trafic am constatat că, deși cititorii mei nu sunt foarte activi în a-mi oferi feedback, sunt destul de mulți și se reîntorc cu regularitate, deci nu cred că ar face-o dacă nu ar găsi ceva pe placul lor.

Cum arată trecutul și prezentul?

Sunt așadar 445 de texte în 16 categorii.

Supriza este că 54 % dintre cititorii mei sunt bărbați. Sau poate nu-i așa de ciudat ținând cont că îmi trăiesc viața într-un mediu preponderent masculin.

Cel mai citit text al tuturor timpurilor este “De ce turbăm în preajma sărbătorilor?”

Textul a cărui pierdere o regret cel mai mult se numea “Eclipsa” și a fost scris într-o zi cu eclipsă, asemeni celei în care mama mea agoniza pe un pat de spital.

Am șters cu mâna mea două texte publicate de-a lungul timpului. Vă povestesc dacă vreți despre motive, nu sunt spectaculoase.

Deși pare incredibil, am supărat oameni cu vorbele mele cu și despre de toate suficient de mult cât să uite că m-au cunoscut. Și regret, a fost 100% fără intenție.

Ce sper de la viitor?

Până acum prezentul blog nu mi-a adus mai mult decât câteva felicitări sau, după caz, stâmbături din nas. Îmi este greu să găsesc calea spre ceva mai grandios de atât, dar o caut activ.

Sper să am resursele (timp, bani, energie) pentru două noi rubrici: una destinată angajatorilor și brandurilor acestora, cealaltă căutătorilor de job sau oamenilor speciali care au ceva de promovat. Și pe cele de a ieși din zona de confort.

Ce cadou aș vrea?

Așa, la ceas aniversar, trebuie să fiu sinceră: aș avea nevoie de mai multă interacțiune. Până acum blogul a crescut încet și sigur prin fiecare like, share sau comentariu oferit de prieteni.

Sunteți mulți, așa că m-ar ajuta mai multe astfel de acțiuni din partea voastră. Nu-mi trebuie omagii sau osanale, nu mă ajută. Îmi trebuie reacții autentice bazate pe ceea ce simțiți, fie că e interes, plictiseală, uluire sau nervi. Dacă scriu prost, inutil sau bătrânicios m-ar ajuta să știu. Realmente. Aș face poate altfel sau altceva.

Mulțumiri tuturor celor care ați fost, sunteți sau veți fi!

P.S. Nu fac cinste. Încă!