Sfârșitul anului școlar a adus cu el aceeași dilemă socială care ne bântuie de niște timp: sunt utile coronițele premianților? Sau mai degrabă niște reminiscențe ale unor vremuri profund incorecte, în care cei aleși de soartă sunt tratați corespunzător, iar restul de elevi, marea masă, puși în categoria “Și alții”, care predispune la scăderea stimei de sine și la depresii?
Sfatul de a nu ne compara cu cei din jur apare tot mai des prin cabinetele de terapie și în cursurile de dezvoltare personală. Ni se spune că drumul spre fericire este pavat cu a ne compara cu noi înșine, dar nu-i departe momentul în care ne vom prinde că și asta poate fi generator de emoții negative.
De fapt a căuta în viața altora este natural, biologic și psihologic sănătos, firesc. Bine, respectând regulile bunului simț și limitele normalului!
Modul în care (te) compari și în care analizezi termenii și relația rezultată este însă cea la care trebuie lucrat.
Când suntem pe câte o pantă descendentă a vieții ajută să știm că există unii mai jos ca noi. Perspectiva corectă este că întotdeauna se poate mai bine. Dar și mult mai rău!
Când ne merge excelent și ego-ul începe să-și arate lustrul, e util să vedem că sunt unii mult mai sus. Care construiesc imperii, salvează vieți, schimbă lumea. Și uite așa reînvățăm să fim smeriți! Să ne punem mințile într-un loc mai echilibrat și stabil.
Comparațiile nu sunt rele. Mintea noastră le transformă în instrumente diabolice. În realitate trebuie să avem mereu în cap că fiecare succes are un preț pe care nu toți suntem dispuși să îl plătim. Și fiecare eșec are cel puțin trei căi de a-l surmonta!
Medaliile, coronițele, vacanțele, conturile babane, iubirile perfecte ale altora nu ar trebui să ne arate că suntem proști, nedemni de succes, eșuați. Ci că există o cale pentru oricine să reușească.
Tot ce avem nevoie este să ieșim din paradigma “dacă ea e medaliată la matematică, trebuie să fiu și eu!” Putem fi cei mai buni la șah, în domeniul vânzărilor, antreprenoriat, mentorat. Putem fi un partener de nădejde, cei mai buni organizatori de evenimente, părinți, pescari, scriitori sau îngrijitori.
Nu există un singur podium. Există o infinitate. Iar rolul comparațiilor ar trebui să fie acela de a-l descoperi pe cel dezirabil pentru noi. Pentru că cei care l-au cucerit pe al lor exact asta au știut!