Seninia

Împodobește, mamă, banda!

În afară de cei doi brazi (localizați în living, plus terenul de fotbal), casa Neacșu nu are prea multe decorațiuni în acest an. Ce-i drept e greu să găsim soluții care să ne mulțumească pe toți din punct de vedere estetic. Dar nici chef și energie să le găsim n-am prea avut. Căpitanul și-a făcut damblaua cu acoperișul care, în ciuda scepticismului meu inițial, trebuie să recunosc că arată ca în povești. Cezar a insistat cu brăduțul alb-negru. Cristi are prea multe pe cap să-și decoreze camera. În ceea ce mă privește, n-am fost în cea mai bună formă zilele acestea. Dar nu puteam să las descoperită cea mai nouă și bună prietenă: banda de alergare pe care am folosit-o intensiv pentru a slăbi și apoi am abandonat-o forțată de alții, care consideră că deja arăt a sac de oase. Haters gonna hate! Eu aș mai frecventa-o măcar când și când, pentru că îmi place și, evident, mai ales pentru că am dat bani pe ea. Mi-a fost așadar de mare ajutor, nu doar pentru forma fizică. ...
Citește mai mult »

Avem nevoie de optimism

Festivalul Untold și-a anunțat zilele trecute datele pentru 2021. A fost urmat de un alt celebru festival, Cerbul de Aur, nu râdeți, a rămas cel mai longeviv de la noi și a adus ceva artiști mari, fie ei și aflați în etape mai puțin prolifice ale carierei. O serie de mari vedete internaționale au publicat deja calendarul turneelor de anul viitor. După multiple amânări și împiedicături, Hollywood începe să își lanseze timid producțiile și să-și anunțe noile proiecte. Marile branduri comunică în mod constant noi trenduri sau produse, deşi nevoia noastră de a le achiziţiona în vremuri în care masca şi lipsa de socializare ascund indicatorii de statut, nu pare a creşte. Într-o perioadă pe care indiferent cum o petrecem, tot în pijamale o simțim, în care planurile ni s-au prăbușit pe rând, pe care nu am avut cu ce o compara, deci ne-a umplut de temeri şi confuzie, orice idee, perspectivă nouă, licărire de speranță sunt mai mult decât salvatoare. Iar cei mari ştiu asta. Aşteptăm aşadar cu sufletul la gură vaccinurile care să ne imunizeze. Spray-uri nazale care ...
Citește mai mult »

De ce scriu?

De foarte multe ori sunt întrebată dacă sunt plătită să scriu anumite postări sau dacă blogul meu este monetizat în vreun fel. Iar răspunsul dezamăgește sau intrigă. Pentru că nu câștig bani din blog, cel puțin nu direct, în România oricum sumele obținute din scris, oricare ar fi suportul pe care se publică, fiind aproape infime. De ce mai scriu, atunci, dacă nu fac bani? se și mă întreabă cei curioși (și puțin nepoliticoși, fie vorba între noi). De ce pierd vremea înșirând cuvinte care nu-mi aduc un câștig într-o lume în care timpul costă atât de mult încât nu-l mai oferim gratis aproape nimănui? Pentru că, în mod evident, îmi aduc altceva. Las aici ce, ca data viitoare când primesc această întrebare să trimit direct link-ul. Recunosc că m-am cam plictisit să repet, dar mai ales să-mi justific acțiunile. Deci: În primul rând ajută să mă arăt lumii așa cum sunt. V-am mai spus că deseori persoanele care mă întâlnesc spun că le intimidez. Ori eu nu-s așa: sunt la rândul meu timidă, cu un umor uneori ...
Citește mai mult »

Serenity Now

Situația medicală pare departe de a fi bună. Suntem cu toții obosiți de atâta energie consumată pentru a ne proteja. Trebuie să avem la zi stocul de măști și dezinfectanți. Și să le folosim intensiv. Nu știu cum sunt ale voastre, dar urechile mele stau să cadă: poartă adesea masca, ochelarii de soare și căștile. Cerceii mi-ar mai lipsi ca să fiu sigură că le culeg de pe jos. Mâinile îmi arată cu cel puțin un deceniu mai în vârstă ca restul corpului de la atâta alcool și săpun. Iar excesul de informație pe tema asta mi-a prăjit partea bună de neuroni. Din fericire cei nebuni sunt majoritari! Nu vreau să mă gândesc la cum sunt medicii din linia întâi, pentru că asta m-ar consuma nervos și mai tare. Există ceva dovezi că sistemul este sub presiune de ceva vreme, dar suntem obișnuiți să aflăm abia pe pielea noastră cât de rea este situația față de cea prezentată diplomat la televizor. Avem de toate, chiar și cea mai mare mortalitate din Europa! Cum fac, totuși, să mă ...
Citește mai mult »

Zante 2020

Mi-e greu să cred că am fost plecată în vacanță. De când am ajuns acasă simt că sunt într-un carusel emoțional ornat frumos cu haine care se cer spălate și halviță în exces. Dar da, aparent am reușit să petrecem 10 zile pe una dintre insulele grecești pe care n-am mai frecventat-o până acum: Zakynthos sau Zante după cum îi zice majoritatea turiștilor străini de pe acolo. Dacă n-ar fi fost una stabilită din vremuri non-pandemice, nu am fi ales această destinație. Drumul este lung, feribotul nu-i tocmai mijlocul meu preferat de transport, iar noile formalități de la vamă ne-au întârziat la dus cu aproape trei ore. În acest context nu tocmai liniștitor, trebuie să recunosc că spre deosebire de altele, insula despre care vorbim acum nu a fost chiar cu dragoste la prima vedere. Portul mi s-a părut prea industrial pentru gustul meu, apa prea albastră, gunoiul în exces zăcând pe străzi. Sunt politicoasă când le zic străzi, dețin, de fapt o rețea de drumeaguri pe care nu încap două mașini și care par a duce peste ...
Citește mai mult »

Goana după aur

Partenerul perfect. Copiii ideali. Școala fără cusur. Casa din vise. Buze de revistă. Sau sâni din filme de adulți. Prietenii din Top Forbes. Tenul ca pe Instagram. Și pentru că tot este sezonul: vacanțele de povești. La care se adaugă noile trenduri în dezvoltarea personală: poți să ai orice îți dorești din toate acestea, trebuie doar să găsești calea de a le obține. Adesea pentru o sumă modică, la care se adaugă TVA. Și pentru o durată limitată, pentru că așa cum știm din basme, orice vrajă se resetează la miezul nopții. Aceasta este existența omului modern. O alergătură spre perfecțiune, spre lipsa de cusur în orice este la vedere. Cele ce stau ascunse: emoțiile, generozitatea, moralitatea, pot fi găunoase. Doar nu ies în poze! Dar viața reală este, așa cum îmi place mie să spun, perfect imperfectă. Partenerul e (după cum zice legea) un om, deci are în dotare și ceva defecte. Copiii au propriul lor drum, care deseori nu seamănă cu închipuirile parentale. Școala trebuie să fie frecventabilă de către mase, deci imposibil să fie perfectă ...
Citește mai mult »

Am fost pe litoralul nostru. Jurasem că nu calc :)

Înainte de a vă povesti despre scurta noastră experiență turistică autohtonă, voi împărtăși o coincidență stranie: de câte ori plecăm de acasă, nu doar că ni se strică pompa/ dispare o pisică/ moare frigiderul e.t.c., dar apare sigur o știre din aceea cum nu sunt multe într-un an. De exemplu, pe străzile Romei am aflat la radio despre moartea lui Amy Winehouse, într-o vacanță superbă în Grecia am făcut imprudența să deschidem televizorul și am dat de năpasta incendiului de la Giulești, în care au murit bebeluși fără vină, iar de data aceasta am avut explozia teribilă din Beirut. Ducându-mă mai departe în adolescență mi-am amintit de celebra lovitură de stat din august ’91 în care a fost implicat Gorbaciov și care a dus, în acea iarnă, la destrămarea Uniunii Sovietice. Eram într-o tabără estivală. Shit happens, mai ales când sunt eu în pauză și nu mai pot păzi lumea! 🙂 Lăsându-mi superputerile la o parte (*), am fost pe litoralul nostru drag, deși am jurat că nu calc, pentru că nu-l tolerez decât prea puțin ...
Citește mai mult »

Copilării

De aproape 18 ani am casa plină de jucării. Găsesc în congelator tot soiul de chestii ciudate, denumite experimente sau proiecte. Mă împiedic de cabluri și telecomenzi de la toate jocurile posibile. Am sertarele pline de dubioșenii și invariabil patinez pe câte o mașinuță. Colecționez fișe, desene, caiete, felicitări, mărțișoare făcute artizanal la grădiniță sau la școală. Port Lioton și termometru în poșetă. Vânătăile și puseele de febră sunt constantele copilăriilor. Am telefonul plin de numere de telefon “Mama lui X”, “Bunica lui Y”. Discut mai des despre incidente la joacă decât despre oameni mari. Port preponderent încălțăminte sport și rucsac încăpător, pentru că nu se știe niciodată când trebuie să sprintez pe undeva și nici ce logistică îmi va fi necesară. Citesc cărți colorate și văd filmele Disney în avanpremieră. Mă tem de liniște și de momentele în care îmi aud gândurile. Șterg lacrimile lor și apoi le las pe ale mele să curgă înzecit. Dorm puțin, îmi fac griji multe, invoc des ajutorul divin. Sunt adult, dar trăiesc în copilăriile copiilor mei. Acolo unde râsul, plânsul, ...
Citește mai mult »

Hic et nunc

Paștele anului trecut m-a prins împietrită. Tata era de scurt timp într-un centru specializat de îngrijire, suficient de conștient în anumite clipe de ce se întâmplă în jurul lui, dar și cumplit de pierdut în altele încât să-și pună lui, și nouă, liniștea, chiar viața în pericol. Îmi doream să îl aduc acasă măcar pentru o zi, dar știam deja că orice schimbare a rutinei îl costă noi abilități pierdute și o agravare a confuziei, deci am renunțat. Nu aveam să știu că este ultimul an cu el. Speram să se obișnuiască acolo și să-l văd mult timp, chiar și așa, cu gândurile și faptele rătăcind bezmetice. Anul ăsta sărbătorile pascale ne prind iar cumva greșit. Nu avem motive să ne fie greu, frigiderul este plin, curtea e mare, noi sănătoși. Dar nu are cum să ne fie bine când multor altora le este greu, când lumea s-a oprit în loc din cauza unei molime, când stăm departe, fizic, de cei apropiați nouă, când viitorul este atât de încețoșat. Și, mai ales, când dispar definitiv scaune de ...
Citește mai mult »

Ghid de supraviețuire la cap

Ieri mă plângeam prietenilor virtuali că gătesc continuu, dar oalele se golesc în mod miraculos, deși nu ne omorâm cu munca zilele acestea să avem o justificare logică pentru apetitul crescut brusc. Uitându-mă prin Social Media am constatat că n-aș fi singura care a trecut la meniu zilnic de nuntă, tradițional. Clătite, tocănițe, gogoși, friptane, lumea mănâncă oameni buni! Cum ni s-a schimbat așadar comportamentul și de ce ne purtăm altfel acum? Păi, pentru că… anxietate. E o situația atipică și încercăm să-i facem față prin clasicele metode: 1. Să ne ținem ocupați fizic: și gătitul, curățenia, aranjatul, mutatul sunt aproape instinctuale. Eu sunt o persoană mai degrabă comodă, dar zilele astea am o energie ceva de speriat. 2. Să ne ținem mintea ocupată și aici miile de informații care ne asaltează se cer procesate, decantate, transformate în potențiale soluții. Dacă vedeți așadar persoane preocupate brusc de teorii stupide ale conspirației, să știți că doar încearcă să rămână conectați. Problema e că nici mâncatul, nici cititul obsesiv despre virusologie prin feed-ul Facebook nu ne ajută. Ce ne ajută în schimb? Rutina: mersul la ...
Citește mai mult »