Seninia

Rezumat

Știți deja opinia mea despre recapitulările finalului de an și rezoluțiile de început: ajută atunci când le formulezi. Imediat după, intri în obișnuința care le-a produs și care le determină deopotrivă inutilitatea. Am început totuși dimineața uitându-mă prin miile de poze făcute din ianuarie 2024 și până în prezent, constatând că rezumatul acestui an îl face să se înscrie în normalitatea celor care l-au precedat. Mă simt, așadar, învingătoare. Pentru că mi-am ținut nervii în frâu nesperat de bine în ciuda unor provocări imense, unele total gratuite, am găsit soluții, am creat punți, am făcut bine când aș fi putut face rău, încă 365 de zile. Am călătorit la fel de mult și bine, iar cele mai multe fotografii mă arată prin baze de antrenament sau pe stadioane: Monza, Slobozia, București, Clinceni, Budapesta. Ambii copii au încheiat câte un ciclu de învățare și au început altul nou: cel mare a terminat facultatea, trecând acum la Master, cel mic a spus adio celor cinci ani de școală primară, pornind în aventura gimnaziului. De asemenea, amândoi își continuă pasiunile: radioul, respectiv ...
Citește mai mult »

Nimic instagramabil pe la noi

În Social Media a început festivalul pozelor perfecte: decoruri ca din povești, brazi împodobiți de revistă, outfit-uri potrivite contextului, fețe vesele și prinse din unghiul potrivit, copii cuminți și frumoși. Am avut și eu astfel de fotografii în trecut. Cu cât îmi era mai greu, cu atât mă străduiam să arăt lumii că sunt bine. Acum, în avalanșa de perfecțiune din jur, încerc să fiu eu cea care amintește tuturor că viața reală este imperfectă prin definiție. Așadar am început să-mi arăt cearcănele. Sau haine care poate nu sunt surprinse în cel mai grozav unghi. Iar ieri am încercat să arăt tuturor bradul nostru, încă neîmpodobit, de Crăciun. Și apoi m-am răzgândit, tocmai din cauză că nu era o compoziție tocmai fotogenică. Asta ca să nu zic că situația era destul de nasoală în jurul lui. Acum regret decizia mea. Pentru că impulsul de a arăta pomul proaspăt achiziționat nu a venit de această dată din nevoia de a arăta că sunt bine. Ci pentru că eu chiar m-am bucurat că am reușit în timp record să-l achiziționăm ...
Citește mai mult »

Când pielea știe mai bine ca oricine

Pe măsură ce am avansat în vârstă, devenind mai conștientă de câte probleme pot să apară din neant și să ne dea viața peste cap, am început să fiu tot mai riguroasă în a-mi îngriji pielea. Rutina de skincare respectată riguros, a fost o formă de a avea grijă de mine care m-a ajutat, pe de o parte, să-mi echilibrez emoțiile. Iar pe de alta să-mi păcălesc mintea că sunt ok, atât timp cât oglinda îmi arăta un ten oarecum prezentabil. De altfel multe din excesele pe care le vedem acum în materie de intervenții estetice: toate acele fețe perfecte fără riduri, asimetrii, pierderi de volum, vin din aceeași nevoie a oamenilor de a se privi în oglindă și spune: “atât timp cât arăt bine, sunt bine!” Am ajuns astfel, prin experiență, la nivelul la care orice problemă a pielii mele își găsea un remediu clar în dulapul cu creme. Până în acest septembrie, o perioadă stresantă până la absurd, când au apărut primele semne că ceva nu mai funcționează. Orice am încercat, fața mea a refuzat să ...
Citește mai mult »

Mi-am primit Karma

În ultima vreme am simțit, ca mulți alții, o frică intensă privitoare la viitor. Sunt un critic activ al sistemului de învățământ din România, mi se pare că nu avem încă o țară ca afară, dar perspectivele recente mă fac să reevaluez totul și să înțeleg că avem deja o Românie în rând cu lumea civilizată și că educația pe care o primesc copiii mei este la standardele care trebuie, singura problemă fiind alinierea tuturor școlilor, fie ele din cartiere mărginașe sau sate aproape uitate de lume la acest nivel. România e bine, credeți-mă! Se poate mai bine, dar nu o schimbare radicală o poate ajuta, mai ales când este deja dovedită a fi ticăloasă. Dar dincolo de situația politică, au apărut și altele care m-au speriat și mi-au amintit cât suntem de fragili și vulnerabili. Evident că în acest climat apăsător și sumbru, am fost destul de contondentă în relațiile cu cei din jur. Asta neînsemnând că am sărit la gâtul cuiva, în ciuda a ceea ce ați putea crede, nu o fac decât în legitimă apărare, ...
Citește mai mult »

Planuri pentru Decembrie

Am intrat în ultima lună a anului, urmează să primesc cadouri, pentru că am fost cuminte, în plus la horoscop zice că o să rup norma și tot ce nu mi-a ieșit până acum se va rezolva mai mult decât onorabil, deci mă pregătesc de tot ce e mai bun pe lume. Bine, eu nu cred nici în Moș Crăciun, nici în horoscop, dar asta n-ar trebui să influențeze prea tare situația. La cât de grozav se prezintă lucrurile, mi-am făcut planuri pe măsură. Acestea includ: – o cură de salată. Salata este sănătoasă, conține legume, deci fibre, vitamine, în plus a mea va fi și plină de proteine. Adică e din aceea care are preponderent cartofi, carne de pui și maioneză, îngrașă doar când o privești și cere pastile de bilă. – o campanie de donații. Anul acesta vă rog să o ajutați pe Albița, pisica noastră. Are 13 ani, a trecut prin multe probleme de sănătate și este dependentă de plicuri. Vă rog să-i faceți bătrânețile frumoase. Așadar cine va trece pragul casei noastre în luna ...
Citește mai mult »

Back to Seninia

* Viața merge înainte, indiferent pe cine votăm. Cu pași mai repezi sau lenți, cu ocolișuri uneori dureroase, dar întotdeauna cu viitorul în față. * Au fost vremuri în care oamenii păreau mai frecventabili online. Mai cosmetizați, mai fericiți, mai deștepți, mai prietenoși. Au trecut. După câteva cicluri electorale, crize economice și sanitare, începem să realizăm că discuțiile față în față sunt mai spumoase și eficiente. * Este bine să ai probleme, înseamnă că trăiești. * Munca chiar înnobilează, nu neapărat la propriu, dar oamenii ocupați gândesc mai empatic și echilibrat. Mintea și ziua trebuie populate cu treburi utile, ca noaptea și corpul să ne fie bine. * Nu avem niciodată de ales între opțiuni perfecte, indiferent că vorbim despre joburi, locuri, case, soluții, colegi, iubiri, școli, destinații. Și niciodată nu avem de unde ști cum ar fi fost cealaltă decizie. * Întotdeauna ceea ce pare prea frumos, este doar intens cosmetizat. Și nu știi niciodată ce hidoșenii sau frici se pot ascunde sub stratul de artificial.
Citește mai mult »

Gigel și perna perfectă

Dacă tot este la modă să îi dai lui ChatGPT diverse task-uri, l-am rugat iar să scrie pentru mine un text drăguț, ușor de citit și amuzant. A ieșit povestea de mai jos. Vă las pe voi să judecați dacă se pricepe mai bine ca mine și ar trebui să las AI-ul să-mi scrie poveștile de acum încolo sau ar cam fi cazul să-mi găsesc muza pierdută și să mă reapuc de treabă: “Era o dimineață de duminică, iar Gigel se trezise într-o dispoziție… discutabilă. Motivul? Perna lui. Acea pernă, care teoretic ar fi trebuit să fie un suport divin pentru cap, se simțea mai mult ca o clătită care-și pierduse scopul în viață. “Astăzi e ziua!” și-a spus Gigel hotărât, încă bâjbâind printre cearșafuri. “Găsesc perna perfectă, sau mă declar oficial insomniac!” După o cafea mai slabă decât promisiunile unui politician în campanie, Gigel s-a aventurat în lumea fascinantă a magazinelor de perne. Primul magazin era uriaș, plin de perne care promiteau absolut totul: somn profund, vise frumoase, și – poate – rezolvarea problemelor existențiale. “Cu ce vă ...
Citește mai mult »

Terapia plânsu’-râsu’

Am avut niște zile din acelea în care îți vine să juri că luminița de la capătul tunelului este iremediabil arsă. E drept că nici soarele nu s-a prea arătat în ultimul timp pe cerul bucureștean, așa că o și fi comuniunea om-natură, cu care generația mea a fost îndoctrinată la școală, ceva real. Dar nu se cade să stai prea mult în butoiul cu melancolie blegoasă. Așa că am purces, fără să știu că asta va ieși, la terapie. Primul pas a fost să citesc cartea pe care o are copilul mic în luna noiembrie ca lectură suplimentară. Se numește “Din 7 în 7”, a fost scrisă de Holly Goldberg Sloan și a apărut în 2013, având succes răsunător imediat. Și total meritat. La momentul acesta este sold out în România, probabil că urmează să fie republicată. Mulțumim deci Iuliei că ne-a ajutat și de această dată împrumutându-ne volumul ei. Motivul oficial pentru care citesc aproape întotdeauna cărțile propuse copiilor pentru lectură suplimentară este acela de a verifica dacă ei chiar dau foile acestora cu sens. Știu mulți ...
Citește mai mult »

Singura soluție

Nu știu cum este în alte părți, dar pe aici suntem binecuvântați cu niște zile autentice de noiembrie: întunecate, ploioase, reci, reumatice și depresive. Iar în ceea ce mă privește, pare că vin ca o încununare a ghinioanelor, nereușitelor și problemelor din ultima vreme. Este momentul perfect să-mi reamintesc că cea mai frecventă întrebare pe care am auzit-o de-a lungul vremii este: “cum ai reușit să reziști?” Pentru că am trecut prin multe și grele. Și iată-mă tot aici, gândindu-mă și eu oare cum de le duc pe toate? Recunosc că niciodată nu am știut ce să răspund. Pur și simplu am reușit și am rezistat. Luând zilele una câte una și trăindu-le după cum au venit, cu bune, cu rele, cu plâns, cu râs, cu reușite sau eșecuri. Există acum o întreagă literatură și numeroase sisteme de suport pentru situațiile critice din viața noastră. Realitatea este că oricâte sfaturi am primi, oricâți oameni dispuși să ne ajute am avea în jur, oricâtă terapie am face, adesea singura soluție este să continuăm a spera în vremuri mai bune. Pentru ...
Citește mai mult »

Cotidiene

În următoarele zile vom avea gazele oprite la reședința noastră din frumoasa citadelă ilfoveană. Se construiește o nouă autostradă, ceea ce e bine. Și se relochează infrastructura de utilități. Ceea ce e rău, dat fiind momentul ales: început de noiembrie, când temperaturile coboară deja sub zero grade noaptea. Pe grupul de discuții al comunității a existat deja clasica încăierare între cei care se bucură că se face (am observat că ei au, de regulă, sobe în case, ca variantă de backup) și cei care sunt nedumeriți din cauza planului de proiect, al căror făuritori consideră o idee bună să oprești gazele pentru câteva zile în prag de iarnă. N-a câștigat nimeni, încă se dezbate, de fapt contează lupta, că ne ține vii și înflăcărați. Eu mă alătur celor care consideră demersul stupid. Înțeleg că fără disconfort și suferință nu am fi putut crea nimic durabil, că doar am crescut cu balada lu’ Manole, alt fraier care demonstrează că din vechi timpuri neamul ăsta a avut probleme de proiectare și execuție. Dar n-am avut bani de șemineul acela ...
Citește mai mult »