Seninia

Fricile mele

Se spune că de ce ți-e frică nu scapi, așa că m-am gândit să fac o lista cu toate motivele mele de panică, poate mă prind din urmă și mă bântuie continuu. Așadar cel mai frică mi-e de bani. Mă paralizează, nu așa! Și cu cât e mai generoasă cantitatea, cu atât e mai mare groaza mea! Apoi mi-e frică rău de tot de un ten superb. Băi nene, e ireal, de filme horror! Ferească Dumnezeu de așa ceva! Un corp fără cusur îmi dă același sentiment. Fiori pe spate, nod în gât, sperietură maximă. Să mănânc eclere fără să pun un gram? Și fară sa aud de spike glicemic, inflamație, dependență? Ceva rău de tot, sunt îngrozită! O casă imensă care nu cere curățenie, reprezintă, de asemenea, un mare motiv de anxietate. Călătorii oricând, oricum, oriunde. Cum să nu te temi de așa ceva, voi știți câți barbari sunt încă în lume? Dar să am acces la orice haină/ accesoriu îmi doresc, indiferent de preț sau accesibilitate, este poate cea mai mare groază a mea. Ar mai fi câteva, însă mi-e frică ...
Citește mai mult »

Douăzeci și trei

Zilele trecute, în încercarea de a reorganiza un dulap, am găsit salopeta din fotografia de mai sus. Ce caută oare printre hainele noastre un echipament de lucru dintr-un service (sau o fabrică) BMW, cu numele posesorului de drept inscripționat pe piept? Este unul dintre costumele de scenă ale copilului mare, din gimnaziu, pe când activa în trupa de teatru AS. Piesa în care a purtat-o s-a numit Familia offline, minunată și îngrozitor de emoționantă pentru noi, părinții. Pentru că este despre maturizare, schimbare, despre deciziile pe care copiii sunt nevoiți să le ia în absența familiei. Rolul jucat de el atunci a fost cel al primului născut, mamă și tată pentru frații săi, puternic de nevoie, dar vulnerabil de fapt, ca orice alt copil. Muncitor și responsabil. A jucat atât de bine, încât simt și acum nodul în gât și lacrimile în ochi pe care le-am avut pe tot parcursul reprezentației. Salopeta asta, luată de la un magazin de haine și unelte SH și găsită întâmplător în dulap, a devenit astfel madlena mea. Mi-a amintit, rând pe rând, de ...
Citește mai mult »

La pâine

Iei la prânz am mers la magazinul de pâine pentru  #operațiuneagamela. Avem în piața din apropiere o brutărie de unde mai cumpăr produse de panificație fără gust și miros de oțet. De această dată aveam nevoie de chifle pentru burger. Ajunsă la magazin am constatat că în fața mea mai sunt două persoane. Primul domn a cumpărat într-un minut două franzele, celălalt a stat preț de minim două în analize amănunțite ale ofertei. Profitând de pauză, am întrebat vânzătoarea dacă are chifle – eu nu le vedeam în vitrină. Mi s-a răspuns că există ceva similar și, uitând de domnul din fața mea (care de fapt stătea retras în lateral) am cerut două bucăți. Am realizat imediat nu doar că am fost nepoliticoasă față de client, dar am pus-o și pe vânzătoare într-o situație migăloasă: aceea de a-mi fi complice la sărit rândul. Doar că femeia n-a părut deloc încurcată. Mi-a pus bucățile de pâine în pungă, mi-a comunicat prețul, apoi s-a adresat foarte calm și empatic domnului care trebuia servit înaintea mea: – Am zis să vă las să ...
Citește mai mult »

Ce ar trebui să învățăm de la câini?

De la patrupedele noastre putem învăța surprinzător de multe lecții simple, dar poate tocmai de aceea greu de pus în practică de noi, oamenii. Bucuria prezentului: Câinii trăiesc aici și acum, nu rumegă trecutul și nu se stresează pentru ziua de mâine. Se bucură de ceea ce au: o plimbare, o minge, o mângâiere. Lecția aceasta s-ar putea numi “trăiește clipa”. Loialitatea fără calcule: Un câine nu te iubește pentru statut, bani sau performanță. Ești omul lui și atât. Putem învăța deci că relațiile adevărate nu sunt tranzacții. Entuziasmul sincer: Pentru ei, revenirea ta acasă e un eveniment cosmic, chiar dacă ai lipsit 10 minute. Lecția: nu-ți fie rușine să arăți că-ți pasă. Iertarea rapidă: Ai ridicat tonul? Ai greșit? În câteva minute, câinele e din nou lângă tine. Câinii știu deci că resentimentele consumă energie inutil. Claritatea emoțională: Câinii nu poartă măști. Sunt triști când sunt triști, fericiți când sunt fericiți. Lecția: autenticitatea înseamnă confort, pentru sine și pentru ceilalți. Rutina care aduce echilibru: Mesele, plimbările, somnul — toate au un ritm. Disciplina însemnă previzibilitate, deci lipsă de anxietate. Încrederea în cei apropiați: Un câine nu încearcă să ...
Citește mai mult »

Motive de recunoștință

Am povestit ieri că anul care se încheie n-a fost tocmai unul ușor, ci a venit cu multiple provocări. Dar a avut și părțile lui bune. Adică numeroase motive de a fi recunoscătoare și optimistă cu privire la viitor: Ai mei. Familia, prietenii și toți cei care îmi sunt aproape. Uneori simt că nu merit oamenii pe care îi am în jur și tot sprijinul pe care mi-l oferă. Ajutorul primit necondiționat. Nu a existat moment să fiu singură și neajutorată în fața sorții și a provocărilor ei. Și poate că acesta este adevăratul noroc, să poți trece mai ușor prin belele, că o viață fără ele pare greu de atins în dimensiunea aceasta. Reușitele. Eu n-am bifat prea multe în 2025, dar m-am bucurat de cele ale băieților. Și sper să am multe motive de bucurie și în 2026. Vacanțele. În 2025 au fost mai puține, dar unele destinații au făcut cât șapte. Plaja mea preferată din Sardinia. Experiența de pe feribot. Surpriza verii a fost Livorno, unde am mâncat la un restaurant care ne-a oferit nu doar cea mai ...
Citește mai mult »

2025 se apropie de final

A fost un an greu, de uzură. Cu momente halucinante, accidente, probleme de sănătate. Dar și revelații salvatoare, ajutor primit exact la timp, reușite mici, dar importante. Sunt foarte mândră de băieți: se maturizează frumos, muncesc mult, au oameni buni în jur. Aș fi vrut să le fie mai ușor. Dar în viață destinațiile cu adevărat frumoase nu sunt accesibile tuturor. În rest nu au fost momente de glorie. Ba din contră. 2025 a adus multe probleme de sănătate, din fericire minore. De altfel a promis încă de la început: pe 1 ianuarie eram la camera de gardă cu cel mare. Nici cel mic nu a scăpat de-a lungul anului, a avut în vară o intervenție chirurgicală la nivelul danturii care l-a mutilat pentru ceva vreme, precedată de un accident pe două roți. De asemenea, în 2025 am simțit că meseria mea s-a schimbat total, rămânând la fel de contestată. Era firesc ca revoluția AI să înceapă de la departamentele HR, nu este firesc ca în continuare să persiste aceleași critici. Dar așa se întâmplă când singurul interes real ...
Citește mai mult »

Niciun Crăciun nu e la fel

Au fost Crăciunuri fericite, chiar și în negura unui regim totalitar în care nu găseai carne, brad, jucării, motive de bucurie. Au fost și triste, în care am încercat să procesez diagnostice necruțătoare sau dolii neașteptate. Au fost și minunate, când am pus pentru prima oară un cadou sub brad pentru primul bebeluș sau când am început să dau le dau ambilor copii explicații despre misteriosul personaj care aduce daruri celor cuminți. Au fost și groaznice, când am simțit că tot ce am sperat, muncit, construit se prăbușește, iar eu nu voi mai putea să o iau de la capăt. Sperăm ca de sărbători belelele să ia pauză, iar magia să își facă mendrele. Dar nici bucuria, nici tristețea nu țin cont de data din calendar. Singura certitudine în ceea ce privește Crăciunul este că niciunul nu va mai fi la fel. Se schimbă bradul, darurile, lista de invitați, vibe-ul, emoțiile, contextul general. Preocupările, obiceiurile, colindătorii, vremea, vremurile. Ne schimbăm noi, devenim mai înțelepți sau, din contră, mai lipsiți de înțelegere. Se schimbă și copiii, care cresc. Și așteptările lor sau ...
Citește mai mult »

Lecțiile neînvățate

Dacă mă uit în urmă, prea des mi s-a întâmplat ca sărbătorile de iarnă să mă prindă cu sănătatea pe butuci. Ceea ce nu este tocmai ciudat, vorbim despre sezonul virozelor și al bacteriilor care își fac de cap prin nas și gât. Dar și final de an, adică oboseală acumulată, stres și lipsa speranței că vreodată va fi liniște și pace în această dimensiune a vieții de adult. Totuși, nu pot să nu recunosc și o lipsă crasă de autoprotecție, pe care este posibil să o fi primit-o moștenire de la ai mei și să o dau mai departe, fără să vreau. Pentru că trag de mine până la epuizare. Când nu mai pot, tot mai pot un pic. Și parcă orice fac nu este de ajuns. Săptămâna trecută am ajuns iar la perfuzii. Un pui de viroză își arăta colții, așa că am apelat la soluția de urgență propusă de vecina noastră, care este cadru medical. Îi sunt recunoscătoare: după două zile m-am transformat dintr-o legumă ofilită și deprimată că nu mă pot mobiliza, într-o ființă ...
Citește mai mult »

Ce au în comun copiii și Moș Crăciun?

Într-una din zilele în care am livrat gamela copilului mic, acesta a apărut împreună cu un alt coleg, bucuroși foc amândoi. Motivul: ambii fuseseră aleși soliști ai corului care urma să cânta colinde de Crăciun la serbarea sfârșitului de modul. Vă puteți închipui mirarea mea, în primul rând pentru că nu știam că al meu copil mic poate cânta, apoi că doi băieți destul de activi (ambii fac fotbal), rebeli chiar, sunt aleși drept soliști ai unui cor școlar. Serbarea a avut loc vineri pe scena școlii, spectatori fiind elevii și profesorii și am văzut filmulețe de la reprezentația finală. M-am emoționat foarte tare văzând ce a reușit doamna profesoară cu ei! Au cântat frumos, și-au luat foarte în serios responsabilitatea, au fost implicați și motivați pe întreg parcursul pregătirilor și reprezentației. Și a ieșit grozav! Există cadre didactice care fac minuni și nu pentru că au o baghetă magică, ci pentru că sunt pasionate de munca lor, iar copiii simt, se încarcă de dorința acestora de a reuși în ceea ce își propun. Iar revelația mea a fost ...
Citește mai mult »

Cum împodobim bradul și ce punem pe masa de Crăciun?

M-a pocnit o criză de sinuzită, exact la timp cât să-mi amintească despre prioritățile care trebuie întotdeauna puse la punct. Și în timp ce încerc să funcționez prin casă, văd pe burtiera unei televiziuni îndemnul de a ne informa despre vesela potrivită mesei de Crăciun din acest an. Am zăbovit cinci minute să văd care sunt trendurile. Nu că ar conta, noi tot din farfuriile din 2001 vom mânca. Slavă Domnului că avem ce! Vă arăt și vouă în poza de mai sus ce trebuie să achiziționați, în caz că vreți să vă aglomerați dulapurile cu niște porțelanuri potrivite unei singure zile din an. Este o nebunie a consumerismului. Inclusiv la știri am văzut un reportaj despre cum să împodobim bradul. Evident altfel decât în 2024. Cum ne îmbrăcăm de sărbători? Cu modelul nou de pulover cu reni. Ce cadouri luăm? Păi unele să le simțim la portofel, mai ales că instituțiile financiare non-bancare au oferte avantajoase la credite: iei azi banii și peste șase luni vinzi un rinichi. Cumpărăm, aruncăm, iar la final suntem obosiți și nefericiți. ...
Citește mai mult »