Seninia

Fuga către altceva

Una dintre încercările umane moderne este aceea că nu apucăm niciodată să ne bucurăm de ceea ce avem. Orice am realiza, există o presiune socială de a face mai mult. Sau mai puțin. Mai altfel. Mai frumos/ inovativ/ deștept/ cu sens. Ai un copil. Păi doar unul? Și nu e genial? Sau frumos de pică? Ți-ai luat un apartament. Așa mic? Și insignifiant? Cum îl pui pe Instagram, e demodat! Ai un job. Pentru salariul ăla nici nu merită să cobori din pat! Mașină, haine, vacanțe, oricât de frumoase ni se par nouă, devin extrem de modeste dacă intră în mașinăria de consum a lumii în care trăim. Alergăm așadar după himere prezentate în vitrine sau poze intens retușate și refuzăm să dăm valoare lucrurilor simple. Că trebuie să ne bucurăm de copiii noștri exact așa cum sunt, că orice acoperiș deasupra capului e bun, că este infinit mai bun un loc de muncă neatrăgător decât lipsa acestuia, că orice haină, mașină, vacanță care își îndeplinesc scopul originar: protejat corpul, deplasare, odihnă și relaxare sunt extraordinare. Că nu ne ...
Citește mai mult »

Făuritorii de bucurie

Apropierea sărbătorilor e destul de grea emoțional atunci când ai pierdut mulți oameni dragi sau treci prin momente dificile, iar eu cunosc destul de bine cocktailul de emoții și gânduri. S-a nimerit să-mi încep săptămâna care precede sărbătorile pascale cu o programare la stomatologie. Vă puteți închipui ce fericită am fost în așteptarea de a lua loc în scaunul groazei! Dar așezată pe un fotoliu confortabil, cu o grămadă de reviste în față, m-a pocnit sloganul scris la recepția clinicii: “Făuritori de bucurie”. Eu mă aflam în disconfort, croșetând scenarii urâte, iar oamenii din jur își așteptau relaxați rândul, curierul se servea liniștit cu o cafea, cei de la recepție se conversau calm la telefon despre diverse programări. Am realizat astfel cât de anapoda gândesc: de fapt e o fericire că am găsit timp, bani și energie pentru sănătatea mea. Că niște profesioniști adevărați se ocupă de dinții mei. Că în scurt timp voi putea râde iar cu toată gura. Cam așa stă treaba cu binecuvântările noastre. Deseori nu le vedem, pentru că ne-am obișnuit să privim prin tipare ...
Citește mai mult »

Trei metode garantate pentru dezvoltarea personală a copiilor

Există acum o infinitate de podcasturi, mii de cursuri pentru copii și un miliard de cărți care promit dezvoltarea personală a urmașilor noștri. Dar știți cum se spune: clasic e fantastic, așa că m-am gândit să vă povestesc despre metodele vintage din copilăria generației mele. Doar cele despre care cred cu tărie că sunt 100% funcționale! 🙂 Pe primul loc pun cărțile. Noi nu aveam din astea cu motivaționale, iluminare, energie și manifestare, ci doar literatură. Care ne oferea indirect o multitudine de modele umane și modalități de a acționa. Relații mai mult sau mai puțin funcționale. Greșeli, fapte de vitejie, tipare de comportament, mostre de imaginație și creativitate. Citeam și Ion, care și-a ales nevasta după cum i-a dictat buzunarul, rămânând cu sufletul neîmpăcat, și Capra cu trei iezi care concura pe alocuri cu filmele moderne de groază, dar și Puiul lui Brătescu Voinești care ne rupea sufletul în două, dar pe care îl înțelegem altfel acum, la maturitate. Astăzi oferta de literatură este infinit mai diversă și interesantă. Am citit aproape toate recomandările de lectură suplimentară ...
Citește mai mult »

Tendințe în decorarea casei

Zilele trecute am lăsat câteva poze pe Instagram și recunosc că am ezitat intens înainte să le public. Nu doar pentru că din cauza dermatitei nu mai pot folosi nici măcar o amărâtă cremă de protecție solară fără să mă umplu de bube, deci sunt mereu cu toate imperfecțiunile la vedere. Dar casa noastră este și mai puțin fotogenică! La fiecare mutare ne-am străduit să amenajăm spațiile modern și primitor. Dar imaginile de revistă au durat foarte puțin, pentru că atunci când ai copii, locuința devine un loc de joacă imens. Și orice colțișor este supus imaginației. Pereții devin parteneri care îți trimit înapoi perfect mingea, mașinuța sau perna, patul mașină de curse, ușa – poartă de fotbal, podeaua – cel mai bun loc pentru depozitat bunuri. Cutiile de pantofi reprezintă materiale de construit foarte prețioase, mașinuțele stricate, amintiri care trebuie neapărat păstrate. Dar să vă zic tendințele de la Domnești din acest an. Nu ca în reviste, acolo cică se poartă pământiul, accentele metalice și finisajele lucioase, lămpile de podea și piesele unicat. La noi sunt altele trend-urile. Avem în ...
Citește mai mult »

Despre crize existențiale și alte impedimente

Săptămâna trecută am împlinit o frumoasă vârstă. Frumoasă în ceea ce mă privește, pentru că din punct de vedere social de ceva ani încoace se cheamă că am expirat, am devenit irelevantă, inutilă. În mod normal ar trebui să mă intereseze acum exclusiv rețetele de murături și ciorbe, remediile pentru boli articulare și toate imaginile acelea idilice generate de AI, la care să comentez cu “Să vă dea Dumnezeu sănătate! Amin!” Și să-mi doresc nepoți, spunând asta obsesiv, oricui mă ascultă. Numai că mintea mea tot razna spre multe și diverse domenii o ia. Și mă bucur să simt pe propria-mi piele cum experiența de viață chiar ajută să vezi oamenii, situațiile, contextele, mult mai nuanțat. Care este, deci, treaba cu criza vârstei mijlocii, de care ni se spune nu scapă nimeni? Arată întotdeauna ca în prospectele sociale care ni se bagă în cap sau este ceva individual, unic? În primul rând biologia e la fel pentru toți și toate. N-am să intru în detalii, se vorbește destul în zilele noastre despre ele. Odată ce trecem de niște ani, ...
Citește mai mult »

Rezumat

Știți deja opinia mea despre recapitulările finalului de an și rezoluțiile de început: ajută atunci când le formulezi. Imediat după, intri în obișnuința care le-a produs și care le determină deopotrivă inutilitatea. Am început totuși dimineața uitându-mă prin miile de poze făcute din ianuarie 2024 și până în prezent, constatând că rezumatul acestui an îl face să se înscrie în normalitatea celor care l-au precedat. Mă simt, așadar, învingătoare. Pentru că mi-am ținut nervii în frâu nesperat de bine în ciuda unor provocări imense, unele total gratuite, am găsit soluții, am creat punți, am făcut bine când aș fi putut face rău, încă 365 de zile. Am călătorit la fel de mult și bine, iar cele mai multe fotografii mă arată prin baze de antrenament sau pe stadioane: Monza, Slobozia, București, Clinceni, Budapesta. Ambii copii au încheiat câte un ciclu de învățare și au început altul nou: cel mare a terminat facultatea, trecând acum la Master, cel mic a spus adio celor cinci ani de școală primară, pornind în aventura gimnaziului. De asemenea, amândoi își continuă pasiunile: radioul, respectiv ...
Citește mai mult »

Nimic instagramabil pe la noi

În Social Media a început festivalul pozelor perfecte: decoruri ca din povești, brazi împodobiți de revistă, outfit-uri potrivite contextului, fețe vesele și prinse din unghiul potrivit, copii cuminți și frumoși. Am avut și eu astfel de fotografii în trecut. Cu cât îmi era mai greu, cu atât mă străduiam să arăt lumii că sunt bine. Acum, în avalanșa de perfecțiune din jur, încerc să fiu eu cea care amintește tuturor că viața reală este imperfectă prin definiție. Așadar am început să-mi arăt cearcănele. Sau haine care poate nu sunt surprinse în cel mai grozav unghi. Iar ieri am încercat să arăt tuturor bradul nostru, încă neîmpodobit, de Crăciun. Și apoi m-am răzgândit, tocmai din cauză că nu era o compoziție tocmai fotogenică. Asta ca să nu zic că situația era destul de nasoală în jurul lui. Acum regret decizia mea. Pentru că impulsul de a arăta pomul proaspăt achiziționat nu a venit de această dată din nevoia de a arăta că sunt bine. Ci pentru că eu chiar m-am bucurat că am reușit în timp record să-l achiziționăm ...
Citește mai mult »

Când pielea știe mai bine ca oricine

Pe măsură ce am avansat în vârstă, devenind mai conștientă de câte probleme pot să apară din neant și să ne dea viața peste cap, am început să fiu tot mai riguroasă în a-mi îngriji pielea. Rutina de skincare respectată riguros, a fost o formă de a avea grijă de mine care m-a ajutat, pe de o parte, să-mi echilibrez emoțiile. Iar pe de alta să-mi păcălesc mintea că sunt ok, atât timp cât oglinda îmi arăta un ten oarecum prezentabil. De altfel multe din excesele pe care le vedem acum în materie de intervenții estetice: toate acele fețe perfecte fără riduri, asimetrii, pierderi de volum, vin din aceeași nevoie a oamenilor de a se privi în oglindă și spune: “atât timp cât arăt bine, sunt bine!” Am ajuns astfel, prin experiență, la nivelul la care orice problemă a pielii mele își găsea un remediu clar în dulapul cu creme. Până în acest septembrie, o perioadă stresantă până la absurd, când au apărut primele semne că ceva nu mai funcționează. Orice am încercat, fața mea a refuzat să ...
Citește mai mult »

Mi-am primit Karma

În ultima vreme am simțit, ca mulți alții, o frică intensă privitoare la viitor. Sunt un critic activ al sistemului de învățământ din România, mi se pare că nu avem încă o țară ca afară, dar perspectivele recente mă fac să reevaluez totul și să înțeleg că avem deja o Românie în rând cu lumea civilizată și că educația pe care o primesc copiii mei este la standardele care trebuie, singura problemă fiind alinierea tuturor școlilor, fie ele din cartiere mărginașe sau sate aproape uitate de lume la acest nivel. România e bine, credeți-mă! Se poate mai bine, dar nu o schimbare radicală o poate ajuta, mai ales când este deja dovedită a fi ticăloasă. Dar dincolo de situația politică, au apărut și altele care m-au speriat și mi-au amintit cât suntem de fragili și vulnerabili. Evident că în acest climat apăsător și sumbru, am fost destul de contondentă în relațiile cu cei din jur. Asta neînsemnând că am sărit la gâtul cuiva, în ciuda a ceea ce ați putea crede, nu o fac decât în legitimă apărare, ...
Citește mai mult »

Planuri pentru Decembrie

Am intrat în ultima lună a anului, urmează să primesc cadouri, pentru că am fost cuminte, în plus la horoscop zice că o să rup norma și tot ce nu mi-a ieșit până acum se va rezolva mai mult decât onorabil, deci mă pregătesc de tot ce e mai bun pe lume. Bine, eu nu cred nici în Moș Crăciun, nici în horoscop, dar asta n-ar trebui să influențeze prea tare situația. La cât de grozav se prezintă lucrurile, mi-am făcut planuri pe măsură. Acestea includ: – o cură de salată. Salata este sănătoasă, conține legume, deci fibre, vitamine, în plus a mea va fi și plină de proteine. Adică e din aceea care are preponderent cartofi, carne de pui și maioneză, îngrașă doar când o privești și cere pastile de bilă. – o campanie de donații. Anul acesta vă rog să o ajutați pe Albița, pisica noastră. Are 13 ani, a trecut prin multe probleme de sănătate și este dependentă de plicuri. Vă rog să-i faceți bătrânețile frumoase. Așadar cine va trece pragul casei noastre în luna ...
Citește mai mult »