Seninia

Ne transformăm inevitabil în părinții noștri

Nu știu cum se prezintă ai voștri, dar ai mei erau super-mega-ecologiști și habar nu aveau. În casa noastră totul putea fi refolosit, reutilizat, reciclat, de la haine, încălțăminte, borcane, cărți, ziare. Generații întregi duceau mai departe câte o garderobă deloc estetică, dar foarte funcțională. Cutiile de conserve se transformau în niște ghivece minunate până ce plantele prindeau puteri și meritau unul de lut, adevărat. Orice obiect putea avea “n” utilizări creative când cea de bază își pierdea importanța. Ei bine, eu am sperat să fiu mai generoasă cu aruncatul chestiilor inutile, dar bag de seamă că nu-mi iese. Și zilele trecute m-a pălit revelația că nici măcar nu mai pot mima aparențele pentru că pur și simplu m-am transformat în părinții mei. Să vă explic. Prin iarnă a fost achiziționat pentru baie un grilaj de bambus care să mă ajute să ies din cadă fără să mai alunec. Pentru că de la prima utilizare s-a dovedit mult mai periculos decât covorașul textil care l-a precedat, a sfârșit sprijinit de un perete, lângă cadă. Era nou, total inutil și ...
Citește mai mult »

E ca la motivaționale

Dacă citiți acest blog de pe la începuturi, ați observat probabil că autoarea este într-o perpetuă cură de slăbire. Mă îngraș și slăbesc, așa cum mă bucur și mă întristez, fac bani și cheltui, vin și plec, mă înțelepțesc și mă prostesc: în carusel. Numai că, frați și surori virtuali, de la o vârstă e mai greu cu partea bună a scalei. Te cam îngrași și nu prea mai slăbești, te cam întristezi, că de bucurii nu prea mai ai motive, nici banii nu se mai înghesuie, gândurile pleacă și nu știi cum să le mai strângi laolaltă, deci nici înțelepciunea nu mai ține cu tine. E greu să lupți cu ale vieții valuri, dar la câte informații despre slăbit avem acum în fața ochilor, ar trebui să ne fie ușoară trânta cu kilogramele. Așa că după sărbătorile de iarnă din acest an, în care am atins recordul de greutate stabilit în Pandemie, am purces la a slăbi. Cu toate armele, pentru că situația era disperată: ridicat de greutăți, mers pe bandă, calculat proteine și calorii și mărit ...
Citește mai mult »

Ce vezi?

Sunt proaspăt întoarsă dintr-o scurtă călătorie și am chef de absolut orice, mai puțin de muncă. Așa că vă povestesc o scurtă întâmplare, în speranța că făcând puțină ordine în gânduri, apare și motivația. Am fost în Grecia, așadar, și pentru că am păstrat vechiul și prostul obicei de a uita chestii acasă, am purces la ceva shopping. Printre altele am probat și o rochie, nu că nu aș fi avut minim cinci în bagaje, ci așa, de relaxare. Grecii sunt vânzători experimentați și deștepți. De aceea nu pun oglinzi în cabinele de probă. Te obligă să ieși în văzul lumii, iar consilierele te complimentează și te aburesc până când ceva-ceva tot cumperi. Eu am probat o rochie de plajă galbenă, care mi-a amintit de perioada liceului. Iar când am ieșit din cabină și m-am văzut în oglinda destul de îndepărtată a magazinului, exact acolo m-am simțit: în anii adolescenței, într-o tabără de vară, purtând una din rochiile mele extrem de minimaliste. Evident că am zâmbit. E tare greu la vârsta mea, cu problemele și apăsările aferente, să te ...
Citește mai mult »

Mai sper

De Crăciun, printre multele cadouri minunate care m-au așteptat sub brad, dovadă clară a cumințeniei mele exagerate, am primit de la copilul cel mare un tratament tropical cu cocos. Să mă mai relaxez și eu puțin! Ce-i drept, obișnuiam să mă bucur când și când de câte un masaj făcut la centre SPA. Și m-am speriat când am făcut calculul, aflând că a trecut mai mult de un deceniu (cam 11 ani) de când n-am mai avut o astfel de experiență. Gift card-ul avea dată de expirare 20 iunie 2025. Planul meu inițial a fost să-l folosesc în a doua jumătate a lunii ianuarie, cea mai întunecată și depresivă din an. Dar cineva acolo sus s-a amuzat pe baza lui și iată-mă ajunsă în mai, luna scrisă cu roșu în calendarul traumelor. Când am făcut o altă socoteală și am văzut că dacă nu mă grăbesc cu programarea, pierd cadoul, pentru că iunie vine cu noi provocări logistice legate de timp și spațiu. Așa că ieri mi-am deschis cadoul de la Crăciun. Hotărâtă să mă bucur total de experiență. Și ...
Citește mai mult »

Adaptarea este învățare

Aceste alegeri care tocmai ce s-au încheiat ne spun multe nu doar despre dinamica demografică a României și despre mutarea lumii în virtual. Ci are chiar câteva lecții despre antreprenoriat. Mai exact: Despre marketing – poți păcăli oamenii o vreme, dar nu poți crea un produs istoric dacă nu are calități reale, dacă nu face cu adevărat ce promite în broșuri. De aceea puțini oameni politici rezistă mai mult de un ciclu electoral, mulți părăsindu-și funcțiile tiptil, pe ușa din dos. Cei cu obrazul gros par a ține mai bine de scaun, dar îl părăsesc aproape întotdeauna în zgomot de cătușe. De asemenea, nu poți avea clienți care să îți aducă profit dacă te adresezi exclusiv unui anumit public țintă. Astfel se explică prețul mare al produselor de nișă – volumul de vânzări este întotdeauna mai mic decât cel al produselor de masă. Așadar sunt importanți cei mulți care nu se exprimă, deoarece ei dețin cheia succesului comercial.  Despre recrutare și selecție: dacă nu apari, sunt șanse minime să primești jobul. Oamenii caută autenticitatea și dacă nu găsesc ...
Citește mai mult »

Planuri de viitor

Nu pot să vă mint, probabil ați realizat deja că am ceva tendințe de anxietate. Pe lângă multe altele, dar evident mă refer acum la cele vestimentare 😀 Și ca orice altă persoană anxioasă, îmi fac minim un set de planuri – rezervă pentru orice problemă cotidiană. Se arată așadar vremuri grele din punct de vedere economic. Spre catastrofale. Și iată cum voi face eu față eventualelor provocări financiare: 1. Spălatul vaselor/ rufelor. Am automatizat deja partea cu textilele și eram pregătită să demolez mobilierul bucătăriei pentru a-mi ușura și curățatul oalelor. Poate vine vremea. Și dacă nu, am Ciorogârla aproape, cobor pe malul apei și le spăl în natură, ca pe vremurile acelea de care le e dor unora. Mă gândesc că nu va mai exista nici poluare, că unde asuprirea omului de către străini nu mai e, nici aerul și apa nu se mai murdăresc. 2. Colagenul. Din păcate pentru portofelul meu cumpăr unul cam scump, că acela e bun. (Nu doar la gust, genunchii mei îmi mulțumesc pentru această soluție placebo.) Dar avem și pe natural, în găinile ...
Citește mai mult »

Nimic de zis

A devenit irespirabil. Vedem iar scenarii apocaliptice, valuri de răutate, minciuni, urât. Prostie îmbrăcată în deșteptăciune, mișelie cu haine sfințite, frumusețe care ascunde o hidoșenie greu de intuit. Salvatorii neamului vin, în zilele noastre, după lupte purtate cu armele manipulării, dezbinării și minciunii. Ne-am săturat. Sau neam săturat, că merge și așa. Nu nimic de spus în aceste zile, pentru că mi-e greu să cred că pot aduce claritate sau învățare, vindecare. Fiecare e în filmul lui cu personajele care i se par frecventabile. Și orice s-ar întâmpla, la final tot ceilalți vor fi de vină. Cuvinte nu mai am. Dar vreau să îmi amintesc senzații, în speranța că voi reuși să-mi șterg din cap oroarea acestor zile. Oamenii pot fi răi, ticăloși, proști. Iar cei mai slabi, care scuipă amenințări veninoase, reușesc să îngrețoșeze și cel mai puternic suflet. Dar iarba miroase frumos. Zbuciumul mării șterge orice urmă de stres. Pisicile care torc vindecă. Iubirea necondiționată a câinilor ne încarcă. Copiii sunt un bulgăre infinit de energie transmisibilă. Mirosul de cafea ne face diminețile suportabile. Mai știți îmbrățișările acelea magice în ...
Citește mai mult »

Încercând un balans

M-am trezit plângându-mă de vremea de afară. Asta până am văzut că există în nordul țării localități în care a nins destul de serios. Da, la București avem vreme de migrene, dar măcar nu ne trebuie pufoaica să ieșim din casă. Apoi m-a enervat traficul. După care am citit despre un accident grav, petrecut pe fondul vitezei excesive. Păi ne ferește Bunuțul în capitală de așa ceva, mergem cuminți, încolonați, de ne întrec și melcii. Mi-e cam foame și singurul lucru pe care-l am prin rucsac e o cutie de dropsuri. Ei bine, aș putea merge să cumpăr ceva, dar prind bine și niște calorii în lipsă ținând cont că după migrenele date de ploaie, vin acelea aduse de garderoba estivală. Mă agasează campania electorală care nu se mai încheie de luni bune. Dar măcar au rărit numărătoarea morților pe la știri, avem acum doi oameni vii cărora li se scormone obsesiv în viață, iar uneori devine chiar amuzant de urmărit. Mă obosește neputința. De a rescrie luna mai din calendarul traumelor, de a găsi idei noi și funcționale, ...
Citește mai mult »

Corbul și păunul

Într-o grădină cu mult soare, Trăia un corb cu pene cam plictisitoare. Era tot negru, nimic năucitor, Simțindu-se cam trist, chiar incolor. Văzând păunul, cu coada curcubeu Corbul gândea mereu: “De ce nu-s eu? Să mă admire toți, să mă curteze Și lumea-ntreagă să mă aduleze? De ce n-am eu pene strălucitoare? De ce păunul strânge-atâta încântare?” Și zi de zi, cu ciudă-n pieptul său, Se tot gândea cum să îi facă rău. Iar într-o dimineață, când roua sta pe flori, Corbul s-a dus la păun să tragă niște sfori: „Ai grijă, frate, penele-ți lucesc cam tare Și vulpea te visează la cuptor cu niște sare!” Păunul, speriat, și-a strâns coada pe loc Ne mai ieșind din ascunzișul lui deloc. Vecinii au uitat pana lui adulată, Iar corbul s-a bucurat de farsa lui exagerată. Dar ce să vezi? Fără frumosul colorit, Grădina a devenit un adăpost nefericit. Iar corbul a înțeles, cu gust amar de fiere, Că invidia vine cu necaz, nu mângâiere. Morală: Chiar dacă pare un câștig, Gelozia ne lasă sufletul arid!
Citește mai mult »

Fuga către altceva

Una dintre încercările umane moderne este aceea că nu apucăm niciodată să ne bucurăm de ceea ce avem. Orice am realiza, există o presiune socială de a face mai mult. Sau mai puțin. Mai altfel. Mai frumos/ inovativ/ deștept/ cu sens. Ai un copil. Păi doar unul? Și nu e genial? Sau frumos de pică? Ți-ai luat un apartament. Așa mic? Și insignifiant? Cum îl pui pe Instagram, e demodat! Ai un job. Pentru salariul ăla nici nu merită să cobori din pat! Mașină, haine, vacanțe, oricât de frumoase ni se par nouă, devin extrem de modeste dacă intră în mașinăria de consum a lumii în care trăim. Alergăm așadar după himere prezentate în vitrine sau poze intens retușate și refuzăm să dăm valoare lucrurilor simple. Că trebuie să ne bucurăm de copiii noștri exact așa cum sunt, că orice acoperiș deasupra capului e bun, că este infinit mai bun un loc de muncă neatrăgător decât lipsa acestuia, că orice haină, mașină, vacanță care își îndeplinesc scopul originar: protejat corpul, deplasare, odihnă și relaxare sunt extraordinare. Că nu ne ...
Citește mai mult »