Seninia

Cele mai importante ştiri ale începutului de an (sau nu chiar)

Simt iar nevoia unui detox de la actualităţile zilei, nu de alta dar doi ani de breaking news-uri pe tema “vom muri cu toţii!” (de boală, de foame, mai nou de frig) şi-au pus amprenta asupra nervilor mei oricum destul de încercaţi. Am schimbat deci registrul, începând să citesc știrile acelea trecute la categoria: şi altele. Sunt ca o gură proaspătă de aer, vă jur! Aşadar, luaţi de vă informați: Americanii au construit cea mai mare tigaie de fontă din lume, pe care au cărat-o cu un transport agabaritic la un (viitor) muzeu destinat fontei. Tigaia are 5,5 metri de la un mâner la celălalt, cântăreste 6500 kg şi reprezintă o atracţie turistică în stilul american. Nu daţi buzna încă, muzeul se va deschide abia la sfârşitul lui 2022 în South Pittsburg. Oricum, dacă în SUA tigaia ajunge la muzeu, putem acorda și noi, în România, circumstanțe atenuante pensionarilor care se bat pe oale atunci când sunt la promoţie prin supermarketuri. Pentru că tot am ajuns la capitolul muzee, trebuie să vă spun că există unele mai interesante şi mai ...
Citește mai mult »

Presiunea de a fi fericiți de Crăciun

Duminică seara la noi în cartier a fost mare foc de artificii. Iar eu detest artificiile, pentru că, pe de o parte, îmi amintesc de unul dintre cele mai grele momente din viață, iar pe de alta pentru că animalele de companie (deloc puține) din dotare nu-s tocmai încântate de zgomotele infernale produse de bucuria oamenilor. Poate că așa sărbătoresc domneștenii Sfântul Spiridon sau poate că cineva a marcat un eveniment notabil în viață. Dar bucuria lor a râcâit iritarea mea atât de tare încât, recunosc, am gândit cu păcat despre locul în care le-aș îndesa temeinic materialul pirotehnic. Cam așa este și cu Crăciunul: pentru unii e mumă, pentru alții ciumă. Pentru că pe măsură ce ne maturizăm, înțelegem că un cadou, un brad și ceva sclipici nu ajută prea mult când vine vorba despre trecut amarul. Și că toată nebunia care ne înconjoară, cu decoruri, luminițe, colinde cântate obsesiv care ar trebui să ne ridice pe noi culmi ale împlinirii sufletești, riscă să scoată din noi ce e mai rău. Unii au pierdut în anul ăsta ...
Citește mai mult »

Timeline 2021

Mai e puțin și se termină, ducă-se! Nu că m-aș aștepta ca de la 1 ianuarie să mă lovească brusc norocul și bunăstarea, dar știu că uneori ajută să punem punct și măcar să ne propunem că o luăm de la capăt. Dacă anii precedenți au fost de-a dreptul încețoșați, în 2021 am câștigat ceva ce n-am mai avut de mult: claritatea. Am înțeles, în sfârșit ce se întâmplă, unde pierd nejustificat de multă energie, care este adevărata problemă. Mai am de lucrat la rezolvare, dar așa cum spun mereu copiilor mei atunci când cine vorba de matematică, aceasta se află întotdeauna în enunț. Am sperat să le pot ordona cronologic, dar le voi scrie random, așa cum îmi vin în minte. Iată bilanțul unui an în care am pendulat continuu, metaforic vorbind, între bal și spital: Profesional a fost un an aproape de catastrofă. Au existat nesperat de multe cereri de recrutare, dar în spatele lor a stat, de fapt, o nevoie atroce și neconștientizată de consultanță. Anii ăștia pandemici ne-au afectat mai mult decât ne închipuim. ...
Citește mai mult »

Wishlist/ to do list pentru finalul de an

Se apropie sfârșitul anului, pe care l-aș defini ca halucinant și clar, profitabil și păgubos, greu și ușor, deci bipolar cât a cuprins. Întrucât mi-a mai rămas puțin să-l balansez în propria-mi percepție, am purces la a elabora o listă de dorințe deloc greu de îndeplinit, care mă vor ajuta să-mi văd viața și realizările în culori mai pastelate. Iată, așadar, ce mi-am propus pentru ultima lună din an: ☕️ Să beau o cană de vin fiert. N-am mai făcut-o de pe când am fost într-o vacanță de iarnă la Viena și îmi amintesc că am împins intensiv de un landou atunci. Deci a trecut muuuult timp. Ideea e că aș putea consuma oricând licoarea cu pricina, dar nu despre asta este vorba, ci despre a recrea spiritul acela. Liniștea. Bucuria. Optimismul mă va apuca oricum după ce termin de băut. La fel și amețeala! 🎁 Să mă bucur și în acest an de Calendarul de Advent cumpărat. Mi-a fost greu să-l aleg, dincolo de îndoielile expuse pe blog a existat și o senzație vagă că nu-l merit. Că ...
Citește mai mult »

Karma, Norma și Seninia

Încep cu o amintire veche, să tot fie 14-15 ani de atunci, pe când încercând a culturaliza copilul mare, unicul în acele vremuri, bifam în fiecare weekend câte un mers la muzeu, teatru de copii sau alte evenimente potrivite vârstei. A funcționat și ne plăceau tuturor ieșirile noastre. Într-o nefastă zi de sâmbătă am ales să vedem Cenușăreasa, fără să știu că va fi un soi de musical. Când cele trei surori din poveste au apărut pe scenă, cântând și dansând, îmbrăcate în rochii ample, sclipicioase, copilul a început foiala. După nici cinci minute de spectacol a trebuit să părăsim sala pentru că deja își găsise un partener de crimă, alt băiețel, cu care a început să se amuze de mirobolanta desfășurare culturală de pe scenă. Fetele din jur care savurau fiecare notă și sclipire ne-ar fi linșat dacă mai stăteam! Vă închipuiți satisfacție maternală când săptămânile trecute același copil, devenit între timp adult,  a cumpărat bilete la Corsarul. Iar ieri mi-a propus să vedem, tot la Operă, Norma, unde a avut invitații la avanpremieră. Dacă vă ...
Citește mai mult »

Inutilitatea mamelor

Aseară, în drum spre casă, am primit de la copilul cel mare fotografiile realizate cu prilejul absolvirii liceului. Îl văd zilnic, deci ştiu cât şi cum a crescut, cu toate acestea, m-am emoţionat văzându-le. Mă uitam oblu la ecranul telefonului cu senzația că am clipit şi dintr-un boţ de carne ţipător, care mă ţinea trează noaptea şi alertă ziua, a apărut acum un om în toată puterea, capabil să-şi gestioneze singur nevoile si emoţiile. Mi-am dat seama că în tot acest timp bucuria mea ca mamă a fost, de fapt, formată din bucuriile lui şi tristeţea mea din supărările lui. Că nevoile mele au fost nevoile lui. Că dorinţele mele s-au întrupat din dorinţele lui. Și că așa va fi mereu, doar că mă voi pierde uneori în marea de oameni care îi vor călăuzi drumul: parteneră de viaţă, şefi, noi prieteni, noi rude, copii. Şi voi afla, poate, mai puţine despre zbaterile sale. Dar braţele şi sufletul mea rămân pururea pregătite să le susţină. Poate de aceea noi, mamele, ne simţim adesea inutile. Prinse între schimbat ...
Citește mai mult »

Teme de vacanță

S-a trezit învățătoarea ratată din mine și, pentru că se simte aer de vacanță, vă las teme pentru perioada care urmează. Se numește fixarea cunoștințelor și este obligatorie! Așadar: 1. La Matematică să adunați numai gânduri bune. Să scădeți păcatele altora din preocupările cotidiene și să rămâneți doar cu idei pozitive despre cei din jur, întâmplările de zi cu zi, provocările care apar. 2. La Cunoașterea Mediului trebuie să ieșiți în natură. Și să fiți prezenți acolo, în bătaia soarelui, în cântecele și mirosurile primăverii, să observați, să simțiți, să vă bucurați. 3. La Limba Română trebuie să citiți doar texte din care să rămâneți cu ceva: o informație, o nouă opinie, descoperiri recente, studii concrete. Într-o lume plină de fals, diversitatea ajută la a discrimina adevărul de minciună și binele de rău. 4. La Muzică să ascultați ceva nou, ieșind din bula voastră elitistă sau, dimpotrivă, mainstream. Știu că este un efort, dar merită! 5. La Desen să faceți o caricatură a voastră. Uneori ne luăm prea în serios și tindem să credem că totul se învârte în jurul nostru. ...
Citește mai mult »

Vorbele sunt încă aici

Nu apuc să scriu prea mult în acestă perioadă. Și mi-aș dori să o fac, pentru că mă ajută să-mi pun gândurile în ordinea care trebuie. Dar trăiesc zile din acelea despre care e greu să povestești. Nu pentru că vin cu belele, ci pentru că vin cu lecții frumoase și numai bune de repetat ulterior. Oricum în timpurile acestea nu prea ai despre ce să dezbați. În lumea business-ului majoritatea se luptă pentru supraviețuire. E greu să spui cine ia decizii corecte și cine greșește, momentan este o bâjbâială generalizată. Lecții multe, după cum spuneam. Evident că nici despre resurse umane nu pare a fi momentul oportun să scriu. Apar modificări legislative, este momentul comunicării și al leadership-ului, dar nimeni nu pare a avea urechile cu adevărat deschise spre analize. Să vă zic despre skincare? Am ajuns deja la vârsta la care dacă v-aș mai spune de cremuțe minune și ingrediente active, v-aș minți. Trecem spre cele adevărate, dar nu chiar acum, că e prematur. Parenting? V-am zăpăcit deja cu sfaturile. Educație? Puțini citesc, și mai puțini înțeleg. Povești? Vor mai fi, ...
Citește mai mult »

Cea mai importantă lecție a pandemiei

Anul trecut pe vremea asta, închideam ușa apartamentului bucureștean care a ținut loc de locuință, apoi birou, after-school și casă de oaspeți timp aproape două decenii. Și predam cheia noilor proprietari cu un nod în gât. Se închidea o etapă, dar viitorul suna bine. Deși pandemia devenise o amenințare destul de palpabilă, nu-mi închipuiam, și probabil puțini au făcut-o, că lucrurile o pot lua atât de razna. A urmat un an în care planurile s-au prăbușit unul după altul, în care ne-am zbătut să nu ne îmbolnăvim la plămâni și la cap, am trecut de multe belele, printre care și experiența de a avea Covid chiar în familie. Au apărut vaccinuri, noi scheme de tratament, dar ne învârtim în jurul aceleiași cozi a amenințării unei boli pe care încă, nu o putem controla. Au fost și părți bune: mai mult timp petrecut împreună, mai mult timp pentru mine, dar și multe momente de disperare. În plus am bifat multe experiențe inedite, școala online fiind cu siguranță una dintre ele. Este clar că nimeni nu iese neșifonat din toată treaba asta. ...
Citește mai mult »

Cum să mulțumești femeia? O scurtă și exhaustivă listă.

Nu există filosof, scriitor, psiholog sau bărbat, în general, să nu-și fi declarat public măcar o dată neputința de a înțelege femeile. Fie vorba între noi nici eu nu înțeleg uneori bărbații. Natura umană are unghiuri întunecate sau inaccesibile, indiferent de gen, vârstă, opțiuni politice sau religioase. Oricum lucrurile tind să devină tot mai fluide și uite așa dispar tot mai multe dintre problemele noastre! Dar de dragul zilei aniversare pe care tocmai ce o sărbătorim, vreau să spulber o dată pentru totdeauna mitul inaccesibilității și perpetuei noastre nemulțumiri. Iată, așadar, scurta listă exhaustivă promisă! (*) Femeile au nevoie de: Blândețe – ne plac băieții răi, dar doar ca să ne apere de potențiale pericole, nu să ne abuzeze. Și Făt-Frumos se luptă cu Balaurul, dar își salvează prințesa cu un sărut. Și nu întâmplător încep mult-așteptata listă astfel, blândețea chiar își merită locul fruntaș. Ajutor – suntem crescute sub presiunea de a fi gospodine perfecte, aranjate ca scoase din cutie mereu, mame ideale, femei de carieră. Pare simplu, dar nu e, iar alegerile pe care suntem nevoite să ...
Citește mai mult »