Parintesti

Despre traume și alte balamucuri

21/09/2023 Uitându-mă în jur pare că am devenit o specie obsedată de a ne păzi de traume. Fiecare deviație verbală a unui șef devine toxică, profesorii mai severi sunt clar abuzivi, orice conflict în cuplu trebuie tratat cu sesiuni de terapie. Trauma a devenit subiectul de discuții principal în toate instituțiile sociale și dușmanul numărul unu al unei vieți personale echilibrate. Nu este nimic incorect: nefericirea își are ca izvor nesecat șirul de situații cotidiene pentru care nu suntem pregătiți fizic și mental. Dar cheia nu este să ne ferecăm emoțional într-un palat de cristal, întrucât nici acolo nu putem crea un mediu trauma-free. Ci să găsim modalități eficiente de a face față, de a deveni mai rezilienți, mai adaptabili, mai maleabili în fața greutăților. Același lucru se întâmplă și în parenting: obsedați de ideea că suferința atroce a unor situații banale ne poate traumatiza copiii, îi protejăm prea mult, ajutându-i să devină astfel evitanți, anxioși. Ne place sau nu, viața include boală, moarte, despărțiri, conflicte, durere de toate soiurile, agresivitate. Oricât am încerca să le ocolim, sunt inevitabile. Important este ...
Citește mai mult »

În părințeală nu există calea cea sigură

18/09/2023 Am scris sute, dacă nu mii, de texte privitoare la educație. Cred cu tărie că este singura cale spre o viață normală, echilibrată. Dar mai știu și că nu există rețete sigure. Că hazardul poate încurca sau, dimpotrivă, scoate din încurcături. Că se poate ca un copil crescut bine să o ia pe arătură. Și un altul care a trăit într-un mediu profund disfuncțional, să-și depășească traumele și să țină întotdeauna drumul drept. Că viața e complicată și te duce în zone în care ai jurat să nu ajungi niciodată. Totuși, în contextul discuțiilor tot mai alarmante despre consumul de droguri la tineri, mă hazardez să ofer câteva idei pentru părinții îngrijorați: – Niciodată să nu spuneți niciodată. Văd persoane care ar jura pe toate icoanele din biserică despre cumințenia propriilor copii, care nu sunt chiar așa, dintr-un material angelic. E firesc să ne declarăm cei mai încrezători părinți, dar sănătos este să punem uneori la îndoială neprihănirea pruncilor noștri. – Nu-i lăsați singuri, nu-i aruncați precoce în vârtejul de a se descurca independent. Autonomia este una, neglijența parentală ...
Citește mai mult »

Muma lui Ștefan. Cum care?

14/09/2023 Își mai amintește cineva frumoasa legendă a lui Bolintineanu, în care mama lui Ștefan cel Mare își trimitea copilul rănit și învins înapoi la luptă? Noi o studiam prin gimnaziu și pe atunci nu mi se părea deloc eroic ca dihai conducătorul să vină acasă la mama lui după ce a pierdut o bătălie, dar nici empatic să ți se întoarcă odrasla acasă în suferință și să-i trântești poarta în nas. Evident că nu-mi permiteam să-mi exprim opiniile (deseori exotice) la ora de limba română, așa că mi-am păstrat pentru mine, până azi, impresia că la momentul producerii faptei, conducătorul era cam pămpălău, iar mama lui cam sadică. Mi-am amintit recent, într-o interacțiune cotidiană, de cei doi protagoniști și am recitit opera cu pricina. Evident că mi se pare mult mai ușor de parcurs acum, chiar ușurică și plăcută pentru o scriere de acest fel, în plus m-am trezit înțelegând altfel situația și empatizând cu ambele personaje. Poate și pentru că de data asta nu trebuia să le caracterizez în lucrarea de control, ci doar să mă bucur ...
Citește mai mult »

Introducere

24/07/2023 Sunt proaspăt întoarsă din vacanță, deci experimentez șocul acela că nu văd marea atunci când ies din dormitor, nu mă întreabă nimeni dacă vreau cafea dimineața și, mai rău, trebuie să gătesc, spăl, așez, chestii deloc plăcute din punctul meu de vedere. Trebuie să precizez totuși că a călători nu înseamnă doar locuri frumoase și confort. Pentru mine a umbla prin lume echivalează cu multă învățare, a cunoaște oameni și mentalități diferite, a vedea altceva decât suntem obișnuiți. Și de data asta a fost bine. Am văzut practici de parenting care mi-au deschis ochii, am lămurit chestii despre moarte (oricât de straniu ar părea, e frumos să realizezi fără judecăți de valoare inerența sa într-un decor superb cum este proximitatea Cimitirului Marin din Bonifacio), am realizat de ce fotbalul și muzica sunt în Italia atât de performante. Și mi s-a confirmat că acolo unde sunt bani mulți aerul este mai respirabil, că sărăcia și prostia merg mână în mână cu grobianismul și răutatea generalizate. Am așadar ce povesti, dar mă opresc astăzi la parenting. Zborul din București către Alghero a ...
Citește mai mult »

Când părintele te duce la moarte

23/06/2023 Cazul submersibilului Titan, care a făcut implozie în încercarea de a vizita rămășițele Titanicului, a ținut cu sufletul la gură o lume întreagă. Pentru o persoană ca mine, cu dificultăți în a suporta spațiile mici și închise, pare a fi coșmarul suprem: să stai închis într-o cutie minusculă, împreună cu alte suflete, scufundându-te la  mai mulți kilometri adâncime în adâncurile apei și ajungând să numeri minutele rămase în care mai ai aer de respirat. Și să plătești bani grei pentru asta! Există acum o grămadă de discuții și analize care, sperăm cu toții, vor schimba cursul unor posibile expediții viitoare și vor reglementa mai strict astfel de inițiative. Este halucinat că o firmă cu sediul într-un container, care are doar o poveste de marketing și o jucărie artizanală, a ajuns să poată opera activități în mod evident generatoare de drame. Pentru ca acest coșmar să fie întreg, am aflat din ziare că unul dintre tinerii aflați pe Titan, în vârstă de 19 ani, era îngrozit de ideea expediției, dar a acceptat provocarea pentru a-i face pe plac părintelui ...
Citește mai mult »