În teoria pedagogică educația este văzută ca un proces multidimensional. Practic există educația intelectuală, cea care dezvoltă procesele cognitive și nu numai, estetică, morală, fizică, profesională. Și toate aceste laturi se întrepătrund.
Doar că în ziua de azi, cel puțin când vorbim despre cei șapte ani de acasă, educația pare tot mai dezechilibrată și neclară. Nu e greu de observat care sunt cele mai ignorate dimensiuni ale sale: estetica ni se pare supraevaluată, deci ne-am obișnuit cu urâtul, educația fizică e grea, deci obezitatea în floare, știința și tehnica avansează prea repede, așa că devine o responsabilitate individuală pregătirea pentru a profesa, iar morala o chestie arhaică, motiv pentru care e tot mai greu să trăiești în grupuri sociale.
A rămas cea intelectuală și nici ea nu pare că proliferează, dacă aruncăm o privire superficială în jur.
N-am să intru în precizări teoretice despre ce înseamnă educația morală. Dar am să vă spun că oamenii fără coloană vertebrală trebuie să fie extraordinar de inteligenți să reușească în viață. Geniali, machiavelici, supradotați. Micii găinari de-i vedem cu toții dându-ne lecții de viață și încercând să “combine” diverse, supraviețuiesc. Atât. Și de cele mai multe ori sfârșesc prost.
Ideea traiului în societate este foarte simplă: trebuie să respectăm reguli pentru a putea conviețui. Ne salutăm ca semn de recunoaștere, stabilim limite în contactul cu cei din jur și, cel mai important, validăm rolul unei persoane în funcție de modul în care putem sau nu să cooperăm cu aceasta.
Întotdeauna va exista interesul propriu și interesul de grup. Iar modul în care fiecare dintre noi găsește soluții în a le prioritiza fără a le periclita, este definitoriu pentru statutul nostru social și uman.
La noi pare că șmecheria a devenit pilonul principal al educației copiilor. Îi învățăm că interesul lor primează și că trebuie să facă absolut orice să îl vadă împlinit. Pot folosi violența, tactici de intimidare, furt, orice le trece prin cap. Doar să învingă, să fie miezul din gogoașă!
Pe termen scurt chestia asta pare că ajută. Deși întotdeauna poate să apară unul mai șmecher și s-a terminat cu șmecheria ta.
Pe termen lung însă, trebuie să știți că orice grup social are mecanisme funcționale care îl ajută să supraviețuiască. Există, așadar, legi, există “gura lumii”, există consecințe ale comportamentelor individuale și de grup.
Așa că șmecherii fie ajung într-o continuă luptă cu oamenii legii, care o fi cool în mintea bolnavă a unora, dar nu e deloc dezirabilă, fie nu au validarea grupului, deci nici acces la beneficiile sale. O fi minunat să te perceapă lumea ca pe un haiduc meltean fără cauză, dar banii și respectul merg întotdeauna către cei care chiar contribuie la bunăstarea noastră, a tuturor.
Învățându-ne copiii să dea cu bâta, îi pregătim pentru preistorie. Ziua de azi este despre a influența, despre a contribui, a coopera, a construi. Chiar dacă vor găsi un grup social minuscul în care ar putea fi regi prin teroare, când ajung în lumea mare abordările de acest fel devin perdante.
A nu se înțelege că vom putea vreodată să supraviețuim în grup fără a fi nevoiți să mințim uneori, să luptăm cu arme neconvenționale pentru statutul nostru sau fără a greși.
Dar educația morală redusă la șmecherie este calea sigură spre un trai apropiat de cel de pe vremea picturilor rupestre. Într-un final binele tot învinge, cei care învață, muncesc, încearcă, îi trag și pe alții în sus, după ei, au masa mai tihnită și pun capul mai liniștiți pe a lor pernă decât cei a căror unică sursă de venit este condiționată de combinația zilei.