Am auzit des de-a lungul timpului pe la interviurile de angajare despre cultura organizațională din firmele de familie autohtone: multe idei fixe, mentalitate de clan (“cine nu zice ca noi e împotriva noastră!”), acoperirea greșelilor proprii și critica perpetuă a celorlalți.
Este adevărat, istoria noastră prea scurtă, deloc liniară în a construi afaceri încă ne dă bătăi de cap. Afacerile de familie au însă atât dezavantaje cât și avantaje și m-am gândit să le punctez azi, în speranța că ar putea ajuta cândva.
Ce înseamnă o afacere de familie?
Probabil este clar pentru toată lumea: vorbim despre organizații în care fondatorii/ echipa inițială are legături de rudenie. Multe dintre ele își păstrează “demografia” și astfel nu se pot dezvolta decât în limitele de mărime ale clanului respectiv, altele își mențin preponderent posturile de conducere, mergând apoi pe o diversitate a angajărilor.
Ce avantaj au aceste afaceri?
Marele avantaj este posibilitatea de a comunica mult mai direct, sincer, eficient. Îți este mai simplu și mai comod să-i spui fratelui sau copilului tău că planifică o prostie. Că nu crezi în proiectul său ori că are de îmbunătățit multe aspecte la el.
Relațiile lipsite de formalism, chiar dacă unul firesc este afișat, pot genera progres atât timp cât sunt dublate de competență. Știi că orice s-ar întâmpla, legătura de sânge este indestructibilă, așa că potențialele conflicte au risc mai mic de a deveni majore.
Care sunt dezavantajele totuși?
Unul dintre dezavantajele majore este lipsa diversității. Oamenii care gândesc la fel, simt la fel, rareori pot ieși din situații de criză neciufuliți. Pentru că apartenența la aceeași familie, corelată cu apartenența la aceeași cultură organizațională îi paradigmează pe indivizi în aceleași tipuri de abordări și soluții.
Un alt dezavantaj este lipsa de permeabilitate. Rareori noii membrii reușesc să se adapteze ușor, să aducă un aer nou sau soluții inovative. Familia ridică un zid de apărare în fața intrușilor și a “amenințărilor” aduse de aceștia.
De fapt, cea mai mare amenințare tocmai de aici vine: afacerilor de familie le este greu să atragă, dar mai ales să păstreze talentul din piața muncii, pentru că astfel de angajați cu inițiativă și idei disruptive, pot deveni adevărați inamici ai stabilității de neam. Sunt astfel greu de integrat, deseori sfârșind devorați.
Este și motivul pentru care puține afaceri de familie tradiționaliste ajung să crească semnificativ. Să scalezi o afacere și să replici modelul în alte zone geografice, economice, sociale necesită adaptabilitate și creativitate. Adică idei și modele multiple care pot fi comparate și implementate. Ceea ce doar cei cu adevărat înțelepți știu să cultive.
Sfatul consultantului când aveți o afacere de familie este să încercați să o gândiți corporatist încă de la început: suntem frați și surori, dar nu avem mamă sau tată, ci doar un business de crescut. Acolo unde legăturile de rudenie sunt mai vizibile decât funcția din cartea de vizită, lucrurile n-au cum să meargă pe drumul cel bun! (*)
Stabiliți așadar roluri și responsabilități clare, comunicați eficient cu toți angajații, nu doar cu cei “ai voștri”, oferiți drepturi egale, încurajați și răsplătiți performanța tuturor și descurajați mentalitatea de clan.
(*) excepție face partea de branding. Este frumos ca atunci când ai o afacere de familie să integrezi cumva numele acesteia pe cartea de vizită, dar nu întotdeauna este posibil.
(În fotografia de sus, luată de pe Forbes.com, vedeți cea mai bogată familie din lume în 2018, adică fondatorii imperiului Walmart.)
La noi in firma avem asa: seful, nevasta sefului si multi sefulici care nu au relatii de rudenie intre ei sau cu seful cel mare, dar si-au adus fiecare tot felul de rubedenii. E un mediu de te doare capul, oriunde te intorci risti sa calci pe cate unul pe coada si tipa tot neamul. Tot afacere de familie si asta.
@Mihnea: ce descrii tu nu este o afacere de familie. Este una de cumetrie! 🙂