Zilele astea m-a încercat o viroză urâtă, fiind al doilea an consecutiv în care sunt scoasă din circuit de niște din ăștia mici. Continui să cred așadar că dacă vrei să pornești un război biologic este suficient să pui victimele să lingă niște creioane colorate din grădinițe.
Am urmărit deci știrile și Social Media, ce să fac altceva împăiată fiind? Mai ales două subiecte de mare interes:
Primul este cazul băiatului din Cluj scos de la ore pentru că avea părul prea lung. Moțul Pittiș s-a răsucit în mormânt de indignare, dar oamenii invocă regulamentul școlar. Nu mi-e clar cum descrie acela conceptul de păr lung și mai ales consecințele acțiunii de a-l purta așa, cert este că multor români de-ai noștri li s-a părut justificată reacția conducerii școlii. Bravo lor, Ceaușescu exultă de acolo din cazanul cu smoală! Egalitatea de șanse în educație, demnitatea umană sunt doar niște tâmpenii. Trăiască litera și spiritul regulamentului!
Al doilea este amploarea fenomenului #metoo. Pentru cei care nu știu, apariția acestui hashtag este legată de unul dintre scandalurile recente de hărțuire sexuală de la Hollywood și de conștientizarea acestei probleme sociale. Felicit așadar victimele pentru curajul de a-și spune poveștile și pe cei care au înțeles despre ce este vorba, venind în sprijinul lor.
Mulți însă au ratat a pricepe: #metoo nu este doar despre femei, există și bărbați cu mărturii șocante. Nu este despre viol, ci este despre toate tipurile de agresiune: verbală, fizică, sexuală. Și nu este despre presupusele victime active, cele cu decoltee generoase și fuste “cu vedere la sterilet”, ci despre oricare dintre noi.
Și ar trebui ca fiecare să citească măcar o parte din mărturii. Sunt greu de parcurs, triste, grețoase, revoltătoare. Dar experiențele acelea există. Și se vor perpetua dacă vrem să le ascundem sub preș.
Și mai cred că fiecare indignat și indignată din cauza prezentei campanii ar trebui să se întrebe de ce simte asta. De ce are pornirea de a le pune la zid pe cele care povestesc? De ce le bagatelizează experiența folosind argumente din alte filme? Sunt răspunsuri importante, pe care și le datorează.
Pentru talibanii dintre noi mai spun atât: există femei spectaculoase dincolo de haine. Oricât ai încerca, nu poți ascunde un decolteu generos, o talie subțire, niște ochi superbi sau glezne fine. A invoca hormonii, a ne pune să renunțăm la tocuri, rochii sau ruj pentru că devenim atrăgătoare și furăm privirile este pur și simplu arhaic.
Victima activă este un concept sociologic subiectiv, de aceea nu trebuie să fie acceptat legal. O femeie îmbrăcată din cap până în picioare poate fi infinit mai sexy decât o copilă care abia experimentează fustele scurte. A-l invoca pe post de argument pro-abuzator este nu doar naiv, ci și periculos. Progres înseamnă să ne creștem copiii într-o lume sigură în care pantalonii scurți sunt acceptabili, normali, nu să-i învățăm să se îmbrace vara din cap până-n picioare din motive de hormoni jucăuși pe care unii nu-i pot ține în frâu.
În încheiere nu pot să nu observ că mai mulți tați de fete din lista mea s-au dezis ferm de mișcarea cu pricina, considerând, evident, că vina e la sursă. Îi rog să facă mental un salt când copilele vor avea 14 ani, sâni, corp frumos și tendința normală de a se descoperi ca femei. Este că nu mai funcționează treaba cu “ea e de vină” pentru că un libidinos i-a împărtășit pe stradă câteva dintre fanteziile lui, în ciuda faptului că erau alimentate de o ținută compusă din blugi și tricou? Mai trist este că poate nici nu veți afla, tocmai pentru că negați problema.
Orice ar purta întotdeauna vor fi în jur fete frumoase, tinere spectaculoase, mature cu magnetism. Iar bărbătesc este să le faci față, nu să legiferezi lungimea fustei.
Așadar cât timp am zăcut am constatat o dată în plus că ne place să o ardem moralist și arhaic prin Social Media. Între timp am scăpat de split TVA, am dat de 2%. Tot noi i-am ales și pe ăștia…
Poza este luată de pe Facebook pe unde circulă în contextul campaniei despre care am povestit mai sus.