De ceva vreme tot încerc să mă întorc în Seninia și nu reușesc. Nu din cauza problemelor mele, reușeam în trecut cu brio în ciuda lor, nici a lipsei de soare, nu sunt chiar așa meteosensibilă pe cât îmi place să cred, nici a inerentelor interacțiuni neprincipiale din ultima vreme la care m-am imunizat oricum de mult.
Am analizat așadar ce anume se întâmplă cu mine. M-am suspectat de depresie, dar dorm cât trebuie, mănânc la fel, încă am plăceri mai mult sau mai puțin vinovate. Apoi de bătrânețe, dar nici această bănuială nu a stat în picioare.
Astăzi, când telefonul mi-a trimis inerentul raport cu timpul petrecut împreună, m-a lovit evidența: Social Media. Petrec prea mult timp virtual în zone care nu mă ajută absolut deloc, ci doar îmi consumă inutil datele, retina și energia.
Am purces așadar la o analiză corectă și sinceră. Aplicațiile pe care le folosesc intensiv sunt: LinkedIn, Instagram, Facebook și Twitter.
LinkedIn se presupune să mă ajute profesional. Adevărul este că nu a făcut-o niciodată foarte mult. În afară de ceva research, nu am finalizat decât puține proiecte acolo și nu mi-a adus nici măcar un cont nou. Like-urile nu-mi plătesc facturi, iar comentariile anapoda, departe de subiect, mă agasează. Trăgând linie pentru mine este o pierdere. A fost, adică. Voi rămâne în rețea, dar limitând drastic timpul alocat.
Instagram-ul e pentru mine un soi de album foto. Nu am nimic interesant de arătat, nu sunt o zână ca cele care influențează pe acolo și nici mare fan filtre de pus realității. Google Photos rulează fin și nici nu stau cu ochii după inimioare. Rămân și acolo, dar timpul meu merită mai mult decât viața cosmetizată a altora.
Twitter a fost prima mea iubire și singura rețea care m-a ajutat cu adevărat la ceva și anume să creez mesaje scurte și de impact. Dar e mort în România, așa că voi observa și eu din umbră.
Facebook… Aici este mai complicat. Este rețeaua în care am cei mai mulți prieteni din viața reală, ceea ce este confortabil. Mulți sunt departe, deci mă ajută să rămân prezentă în viața lor. Pe de altă parte și interacțiunea virtuală este uneori redusă, deci devine cumva inutil. Voi rămâne totuși activă, mai ales pe pagina “oficială”, pentru că îmi plac mult oamenii de aici, iar o rupere totală de Social Media ar genera în scurt timp un demers de inadaptare.
Sper astfel ca bateriile să rămână mai pline, cheful de vorbă mai mare și optimismul în floare. Pentru ca prezentul blog să rămână așa cum îl știți.
De aici nu plec nicăieri.