- 23/07/2015
Marele Copil a început să vorbească la trei ani. Trei ani de relativă tăcere, care m-au îngrijorat, recunosc, dar care s-au terminat brusc într-o zi în care a început de o dată să turuie. Iar turuiala s-a dovedit a fi foarte corectă din punct de vedere gramatical şi cu un limbaj surprinzător de bogat, în ciuda faptului că a prins gustul povestilor abia după patru ani. Se vede treaba că ne-a ascultat temeinic în tot acest timp!
Practic nu am avut ce să corectăm în afara unui “r” uşor graseiat, caz în care s-a dovedit util cursul de Logopedie deloc atractiv din facultate.
Cu mezinul este, evident, altfel. Încă dinainte de un an a avut încercări de a comunica verbal. Iar acum, la doi ani, repetă papagaliceşte tot ce aude şi încearcă să facă singur constructii verbale complexe.
Este la fel de fascinant să vezi chinul lui pe cât a fost de surprinzător să auzi un copil vorbind corect si complet de pe o zi pe alta.
Pe lângă amuzantele eşecuri logopedice (“fata muu” în loc de “vaca muu”), sintaxa este alta decât o ştim noi. ” Viau mare ombo” (vreau balonul mare) sau “mai e nu apă”, sunt doar două exemple recente.
Timpurile şi persoana verbelor sunt copiate de la interlocutor. El este aşdar “tu” chiar şi când vorbeşte despre propria persoană, dar doar atunci când este angajat într-un dialog.
Deja conceptualizează comparaţia “mai mic, mai mare”, dar culorile sunt încă neclare. Albastrul este cel care ne dă bătăi de cap, presupun că este ceva genetic ţinând cont că am mai văzut asta în familie.
Nu conceptualizează ideea de număr (în mod surprinzător, la doi ani 🙂 ), dar încearcă să număre şi întotdeauna şirul este: unu, ti, patu, doi, ci, sase, sapte, no, ze (unu, trei, patru doi, cinci, sase, sapte, noua, zece).
Onomatopeele sunt cele care definesc obiectul (vum-vum e avionul, va-va – adica un soi de ham-ham – este căţelul), iar când gândul o ia înaintea limbii, apar construcţii verbale de-a dreptul extraterestre.
Pentru mine este o lecţie live de psihologia copilului, în care dezvoltarea cognitivă este vizibilă zi de zi, moment de moment. Şi este uimitor să vezi devenirea noastră intelectuală dincolo de cărţi sau de cursurile de la şcoală.