
Zilele acestea două ştiri sunt omniprezente sub ochii noştri: moartea prematură (şi cumva anunţată) a lui Kobe Bryant şi pandemia care stă să vină de gripă asiatică. Nu că cele trei ale noastre ar sta pe loc.
Despre moarte, n-ai ce scrie inteligent. Vine când vrea, ia ce-i place. De data asta nouă suflete, printre care şi copii frumoşi, talentaţi, minunaţi, ca toţi copiii de altfel. Dar acum a venit cumva anunţată. Baschetbalistul american a povestit într-un interviu din 2018, că a luat decizia de a se deplasa cu elicopterul pentru a putea avea timp pentru familia sa: pentru a ajunge la meciurile şi serbările fetelor, pentru a tăia din momentele lungi şi agonizante din trafic. Ori a folosi transportul aerian pe post de taxi, îţi cam pune statisticile în cap.
Există totuşi nişte concluzii evidente despre succes, iar prima este că nu-ţi dă răgaz de nimic altceva, te mănâncă pe tot. Şi trebuie să alegi. Şi nu-i uşor – cu cât reuşita este mai mare, cu atât costurile de timp, bani, energie, disponibilitate afectivă, sunt și ele mai generoase.
Iar a doua este că Bill Gates a avut dreptate: succesul seduce. Te face să crezi că eşti mai puternic decât orice – concurenţă, natură, legi, moarte chiar. Şi nu este deloc aşa. În ciuda faptului că există supraoameni, iar Black Mamba era unul dintre ei, cu talent, motivaţie şi putere de muncă peste limite, nu înseamnă că sunt nemuritori.
Nici despre panică nu sunt prea multe de spus. Frica, mai ales cea de moarte, rămâne cel mai bun vânzător. Dar şi cel mai mare pericol. Doctorii se plâng zilele aceastea de o suprapopulare a camerelor de gardă cu persoane care manifestă banalele răceli sezoniere. Păi ce credeţi că se întâmplă în grupuri mari de oameni gata pişcaţi de vreun guturai rebel care intră în contact cu un gripat adevărat? Au mari şanse să simtă pe pielea lor care este diferenţa dintre cele două. Şi să facă o formă severă a bolii, pentru că sistemul lor imunitar a fost prins pe picior greşit.
Frica ne salvează pielea, este un mecanism adaptativ, dar panica poate ucide, indiferent că vorbim despre boli, cutremure, incendii sau alte astfel ameninţări. Iar ceea ce se întâmplă în presă zilele acestea mi se pare o ameninţare la fel de serioasă ca terorismul. Şi mult mai usor de practicat: nu-ţi trebuie bombe sau acte de violenţă, doar nişte taste şi o conexiune la Internet.
Succesul seduce, panica vinde. Şi ambele au potențial de a deveni letale.